Iubirea a fost descrisă în versuri de poeţi, cântată de trubaduri, şi simţită pe propria piele de toţi. "Oamenii sunt făcuţi pentru iubire" (Holograf) şi nimeni nu poate nega asta. Dupa cum zicea Emily Dickinson, "iubirea este tot ce ştim despre rai şi tot ce trebuie să ştim despre iad". Nimeni nu poate spune cum apare iubirea, pentru că acest moment nu poate fi definit în timp. O iubire poate dura o saptamana, o luna, un an... o clipa. Iubirea este frumoasă, dar depinde foarte mult cum şi de ce iubim, dar mai ales PE CINE iubim.
De multe ori se întâmplă să ne îndragostim de cine nu trebuie şi nu pentru că ar avea ceva deosebit faţă de ceilalţi, ci pentru că în clipa ACEEA ai văzut ceva la acea persoană. Nu avem ochi decât pentru ea. Ceilalţi nu mai există. Nu contează ce-ţi zic prietenii sau familia în legătură cu ea. Tu o iubesti şi ai fi în stare să treci peste toate obstacolele pentru voi. Ce contează că ai uitat de prieteni? Ce contează că staţi clipă de clipă alături, încât, uneori te întrebi de când nu ai mai trecut pe acasă?
Dupa cum spunea si Alifantis: “Eu, umbra aceasta pe care/ O semeni în sufletul meu/ Cu mila si trista mirare/ Voi duce-o cu mine mereu...”
Totusi, în aceasta atmosferă de calm şi armonie, la un moment dat, totul se duce de râpă şi te întrebi cine e de vină? Poate toamna, sau poate incidentele din ultimul timp.
Stau uneori, şi mă uit la “milioanele” de cupluri care-mi trec prin faţă, aproape zilnic, şi mă întreb câte şi-au găsit echilibrul, astfel încât în momentul în care unul din parteneri ridică tonul, celălalt să nu riposteze cu "sfânta cratiţă" fix dupa ceafă. :D (după caz se pot folosi şi alte obiecte contondente în funcţie de creativitatea şi imaginaţia diverşilor parteneri).
Acum, stau şi mă întreb ce e în capul tinerelor domnişoare (da, da, ştiu, ăsta e genul de clişeu pentru care mi-aş lua şi eu o "sfanta cratiţă" fix dupa ceafă), care se lanseaza ca din avion asupra primului specimen porcinian. Şi apoi mă gândesc la coada de specimene, de treabă şi responsabile care sunt ignorate fără doar şi poate. Imediat după asta apar şi inevitabilele post-uri pe bloguri de genul "I’m so sad cuz he’s not that prince from the fairytales" şi uite aşa se duc pe apa sâmbetei toate planurile de săptămâni, weekenduri şi seri “hugable-lovable”.
Da, domnişoară, ştiu că te-ai imaginat cu zâmbetul ăla radiant pe buze (şi de data asta nu de la gloss-ul de la Chanel) iar acum tot ce faci e să comanzi camioane întregi cu serveţele ('cuz you afford it după ce ai economisit toate acele cine romantice pe care vi le-aţi promis). Asta mă duce cu gândul la un sfat pe care mi l-a dat un prieten, acum ceva vreme: "Better single, măi, fată că dup-aia nu mai raţionezi şi te duci pe ...(ma abtin sa folosesc cuvinte obsecene :P )". He was damn right că, uite, după prima secundă în care-l vezi în jeanşii ăia mişto de “X” firmă, au loc jocuri aviatice cu fluturaşi în stomăcelul tău şi adio raţionat. Sau, mă rog, "raţionatul" ăsta se rezumă la intrebari copilăreşti de genul "Dacă nu a clipit 5 secunde cât m-a privit oare e completely love struck with me?". Şi, permite-mi să-ţi zic de ce nu a clipit, nu ca să-i rămână imaginea ta fixată pe retină, ci pur şi simplu ăsta e un automatism tampit (nu e cel mai relevant exemplu dar înţelegeţi voi unde vreau să ajung...).
În concluzie, data viitoare deschide ochii bine, oricine ai fi, şi poate dup-aia nu te vei mai chinui cu întrebări de genul: "De ce? Pentru cine? Cu ce am greşit? ş.a.m.d.". Sau, cu alte cuvinte, deschideţi ochii înainte de a vă îndrăgosti.
Post scris împreună cu Adriana. Orice asemănare cu persoane reale este pur întamplătoare.
De multe ori se întâmplă să ne îndragostim de cine nu trebuie şi nu pentru că ar avea ceva deosebit faţă de ceilalţi, ci pentru că în clipa ACEEA ai văzut ceva la acea persoană. Nu avem ochi decât pentru ea. Ceilalţi nu mai există. Nu contează ce-ţi zic prietenii sau familia în legătură cu ea. Tu o iubesti şi ai fi în stare să treci peste toate obstacolele pentru voi. Ce contează că ai uitat de prieteni? Ce contează că staţi clipă de clipă alături, încât, uneori te întrebi de când nu ai mai trecut pe acasă?
Dupa cum spunea si Alifantis: “Eu, umbra aceasta pe care/ O semeni în sufletul meu/ Cu mila si trista mirare/ Voi duce-o cu mine mereu...”
Totusi, în aceasta atmosferă de calm şi armonie, la un moment dat, totul se duce de râpă şi te întrebi cine e de vină? Poate toamna, sau poate incidentele din ultimul timp.
Stau uneori, şi mă uit la “milioanele” de cupluri care-mi trec prin faţă, aproape zilnic, şi mă întreb câte şi-au găsit echilibrul, astfel încât în momentul în care unul din parteneri ridică tonul, celălalt să nu riposteze cu "sfânta cratiţă" fix dupa ceafă. :D (după caz se pot folosi şi alte obiecte contondente în funcţie de creativitatea şi imaginaţia diverşilor parteneri).
Acum, stau şi mă întreb ce e în capul tinerelor domnişoare (da, da, ştiu, ăsta e genul de clişeu pentru care mi-aş lua şi eu o "sfanta cratiţă" fix dupa ceafă), care se lanseaza ca din avion asupra primului specimen porcinian. Şi apoi mă gândesc la coada de specimene, de treabă şi responsabile care sunt ignorate fără doar şi poate. Imediat după asta apar şi inevitabilele post-uri pe bloguri de genul "I’m so sad cuz he’s not that prince from the fairytales" şi uite aşa se duc pe apa sâmbetei toate planurile de săptămâni, weekenduri şi seri “hugable-lovable”.
Da, domnişoară, ştiu că te-ai imaginat cu zâmbetul ăla radiant pe buze (şi de data asta nu de la gloss-ul de la Chanel) iar acum tot ce faci e să comanzi camioane întregi cu serveţele ('cuz you afford it după ce ai economisit toate acele cine romantice pe care vi le-aţi promis). Asta mă duce cu gândul la un sfat pe care mi l-a dat un prieten, acum ceva vreme: "Better single, măi, fată că dup-aia nu mai raţionezi şi te duci pe ...(ma abtin sa folosesc cuvinte obsecene :P )". He was damn right că, uite, după prima secundă în care-l vezi în jeanşii ăia mişto de “X” firmă, au loc jocuri aviatice cu fluturaşi în stomăcelul tău şi adio raţionat. Sau, mă rog, "raţionatul" ăsta se rezumă la intrebari copilăreşti de genul "Dacă nu a clipit 5 secunde cât m-a privit oare e completely love struck with me?". Şi, permite-mi să-ţi zic de ce nu a clipit, nu ca să-i rămână imaginea ta fixată pe retină, ci pur şi simplu ăsta e un automatism tampit (nu e cel mai relevant exemplu dar înţelegeţi voi unde vreau să ajung...).
În concluzie, data viitoare deschide ochii bine, oricine ai fi, şi poate dup-aia nu te vei mai chinui cu întrebări de genul: "De ce? Pentru cine? Cu ce am greşit? ş.a.m.d.". Sau, cu alte cuvinte, deschideţi ochii înainte de a vă îndrăgosti.
Post scris împreună cu Adriana. Orice asemănare cu persoane reale este pur întamplătoare.
1 comentarii:
cien e Adriana?
si ec e asa de rau in a te indragosti?:P
super articolul...
Post a Comment