Andrei vs. Andrei

sau Bogdan vs. Gheorghe

Aseara am ascultat (intr-un final) audiobook-ul lui Andrei Gheorghe - "Midnight Killer" si am avut un flashback despre clipele in care stateam si-l ascultam la radio. Da, trebuie sa recunosc... A.G. m-a influentat intr-un fel destul de placut. Mi-a influentat intr-o oarecare masura gandirea si felul de a privi lumea. Intr-adevar, chiar mi-a placut din totdeauna felul sau de a privi lucrurile. Si, trebuie sa mai recunosc ca atunci cand scriu unele post-uri pe blog, ma pun in pielea lui Gheorghe, si privesc lumea intr-o alta perspectiva. Oricum, nu vreau sa ma intelegeti acum gresit, nu vreau sa-l ridic in slavi pe Andrei Gheorghe. Sincer... Gheorghe nu ma mai impresioneaza acum. Mi se pare acum, foarte banal, poate ca acum, privind lumea prin alti ochi, o judec prin prisma mea, o viziune mult mai taioasa decat cea a lui A.G. Asa ca... peste cativa ani, o sa mai auzim din nou "13-14 cu Andrei", dar nu va mai fi Gheorghe, ci Bogdan.

"cea mai frumoasa viata de noapte e intre picioarele unei femei"- Andrei Gheorghe

A.B.

Bucharest Ring

Am nervi in ceea ce priveste felul in care a fost organizat circuitul de langa Casa Poporului. De ce? Pentru ca, au fost inchise traficului pietonal unele zone, asa, aiurea-n tramvai, la modul "hai sa mai punem un gard si aici, doar asa, ca sa fie". Si poate nu as fi fost atat de nervos daca un drum pe care il parcurgeam in maxim 10 minute, ieri seara l-am facut in aproape 30 de minute (de la statia de metrou Izvor, pana la Becker Brau). Ocolire dupa ocolire, ghidandu-ma doar dupa o busola imaginara (care indica directia berariei). Nu tu semn de ocolire, nu nimic... Just random walking... Ce-i drept era un semn care indica o ocolire pana la Piata Unirii. Doamne... Organizare excelenta, minutata, splendida, pacat ca lipseste cu desavarsire (ma refer aici, la indicarea traseeleor ocolitoare pt pietoni).

In rest... Doame ajuta sa iasa totul bine, ca doar omu' din greseli invata, si poate la anu' (si La multi ani) cand se va mai organiza urmatoarea cursa, totul va fi ok.

PS: Acum inteleg de ce se mai numeste si Bucharest Challenge. Pentru ca este o provocare pentru nervii pietonilor si ai soferilor din Bucuresti.

Beryl

Dupa ce v-am aratat in post-ul trecut ce "diferente" sunt intre Windows Vista si Mac OS X, acum va arat un window manager pentru Linux. Este vorba despre Beryl siadad, o interfata ce foloseste OpenGL.

Dar... destul cu introducerea...
Enjoy Beryl, in clipurile urmatoare:





Mai multe detalii despre Beryl, aici.

Microsoft vs. Apple

Sau Windows Vista vs. Mac OS X 10.4 (Tiger).
La prima vedere, total diferite, fara nici o legatura unul cu celalalt.
La o privire mai atenta, vedem ca ceea ce a facut Microsoft cu Vista, a fost facut de mult de catre Apple, si de fapt, Vista este o copie fidela a Mac OS X.
In contiunuare, va las sa urmariti un clip in care un jurnalist de la New York Times demonstreaza ca Vista e diferit de OS X.



Hmmm... sa-mi iau alt PC pt Vista? Neah... nu merita... mai bine-mi iau un MAC.

Bravo Bill! You rule... NOT!

Lawrence Ellison

Azi am primit un mail de la o housemousegirl cu un discurs al lui Lawrence Ellison, CEO Oracle, rostit in fata absolventilor de la Yale, si am fost uimit de ceea ce a afirmat, desi am oarece semne de suspiciune in privinta autenticitatii acestuia. Uitati discursul:

"Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acuma sigur
sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am
terminat facultatea ca sa va judec pe voi, studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic.

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu.
Deoarece Bill Gates, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu.
Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu.
Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu.
Si domnul respectiv este in ascensiune.
Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal.
Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma.
N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte
si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE.
Toate acestea sunt foarte utile.
O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi.
O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog.
Fiindca voi n-ati cazut la facultate n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de
pe pamant. Si va trebui sa va impacati cu un salar patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il
veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara.
Acuma, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi?
Nici o sansa. Voi sunteti deja pierduti. Deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila.

Acu' ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea:
LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti!
Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai
repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza ....."

Dupa cum ziceam... am ceva suspiciuni in privinta veridicitatii acestui text, dar... ii dau dreptate intr-o oarecare masura omului... Oricum, nu vreau sa comentez prea mult acest subiect. Va las pe voi.

YouTube Rocks

Poate va intrebati de ce zic asta? Ca doar are si YouTube bubele lui...
Eh, totul a inceput atunci cand aveam un chef "nebun" de munca si, am naufragiat pe YouTube si am dat si eu un search dupa un "music" and other random words... si am gasit tot felul de clipuri care mai de care mai mult sau mai putin dragute sau fun...

Unul dintre ele este cu trupa Si6ks (never heard; don't know; don't ask; don'care):




Clipul in sine este destul de fun... si cred ca trupetii respectivi au incercat sa arate ce inseamna sa gresesti in concert. Acum stateam si ma gandeam cum ar fi ca Metallica sa se ia la bataie pe scena pentru ca James a spus un cuvant gresit :)

Iar despre al doilea clip... va zic doar atat: daca tipu' ar fi vrut sa participe la "Megasztar" (varianta maghiara a "Megastarului", de la noi), sigur ar fi castigat (no opponents, no jury, just fear). No comment.

Mare-i gradina YouTube-ului, si (foarte) multi au sarit gardu'...

Ultimul clip este cu Jason Becker, pentru ca e timpul sa devenim seriosi, si sa ne delectam simturile cu muzica minunata a maestrului Becker:

Jason Becker rules...

Me, Myself & I

["Can I play with madness?" by andyguitar / Andu. Copyright 2007]

Stau intins in pat si ma uit pe tavanul alb al camerei. Poate de un alb mult prea curat pentru o camera din "zona rezidentiala" Regie. Si, incet, incet simt cum ma ridica o forta necunoscuta, desi sunt constient ca, fizic nu ma misc. Si ma ridica, si ma ridica, pana cand ajung sa ma uit la... mine, cel din pat. Si ma intreb, cu stupoare: "Oare cine e acea persoana? Oare chiar sunt eu? Sigur sunt eu?". Da, normal ca sunt eu, daca cel din pat seamana cu mine, ca doua picaturi de apa si nu este fratele meu geaman, din simplul motiv ca nu am asa ceva. Mi se pare ciudat... pentru ca nu seman cu cel ce cred ca sunt. Nu seman deloc. Ma cred bun, mare, ma simt in stare sa mut muntii din loc, dar nu e asa. Unde e oare acela care le spune semenilor lui sa nu faca discriminari pentru ca toti suntem oameni? Unde e oare acela care le zice celor care stau excesiv la servici sa nu mai faca asta, pentru ca viata trebuie traita? Unde e oare acela caruia ii place sa viseze, sa creada intr-o lume plina de idealuri, intr-o lume in care totul este cel putin ok, daca nu perfect? Oare unde e? Unde s-a dus? Unde e cel ce odata facea promisiuni care trebuiau sa tina pentru toata viata? Unde e?

Stiu prea bine unde. Este inchis in persoana care sta intinsa pe pat. Este vocea lui interioara, este cel ce ar vrea sa fie ce nu poate fi, dar si-ar dori cu ardoare. Este inchis in trupul acela... este inchis intr-o persoana care este in stare doar sa dea sfaturi, nu sa le si aplice. Trebuie sa convietuiasca cu acea persoana care zice ca nu trebuie sa stai la servici peste masura, ci trebuie sa-ti traiesti viata, desi el sta uneori poate mult prea mult acolo, chiar daca e vorba doar de un part-time, fara program fix. Este in acea persoana care afirma ca toti suntem oameni, dar il incearca oarece sentimente de rasism si xenofobie. Este inchis in cel caruia ii place sa viseze, pana cade, si odata ajuns jos, ia lucrurile asa cum sunt, doar pentru a se putea ridica, pentru a putea renaste din propria cenusa, ca o pasare Phoenix care renaste iar si iar, si poate, cu fiecare reincarnare devine (putin) mai rau, si care zboara din ce in ce mai aproape de pamant, pana cand intr-o zi nu se va mai ridica si va ramane acolo, in lumea reala, pe care o detesta si o adora in acelasi timp. Este cel ce pare dur, doar ca sa ascunda cine este cu adevarat. Este cel caruia nu prea-i pasa de sine, desi e constient ca doar propria lui persoana ii va fi alaturi pana in ultima clipa. Este exact ce nu vrea sa fie, si ce nu-si doreste sa fie, nici macar in vise sau la betie. Este tot ce nu-si putea inchipui ca ar putea fi. Si nu vrea asta... este in proces cu sine si nu vrea decat sa castige, sa se elibereze din inchisoarea in care se tine singur prizonier: propria sa persoana. Singura lui modalitate de a iesi la iveala se gaseste in acest blog, pe care, foarte inspirat l-a denumit "Voice of silence no more", pentru ca persoana din interior vrea sa iasa la suprafata, vrea sa se faca auzita, vrea sa tipe, sa urle si sa se dezica de sine. Poate intr-o zi chiar va reusi sa faca asta, desi, va mai trece ceva timp pana se va intampla asta.

"Would you mind if I killed you?

Would you mind if I tried to?"

(Within Temptation - "What have you done")

Tristeti provinciale

[picture: "Last night, my town was blue" by Edu-Edu .All rights reserved]

Week-end-ul asta am fost in Braila, si la invitatia unui prieten, am iesit in oras sa mai stam la un pahar de vorba... Toate bune si frumoase pana aici, numai ca, in drum spre locul unde am stat "de vorbe", am vazut o priveliste de care ma dezobisnuisem. O multime pestrita de tineri, care mai de care mai "cu valoare", etalandu-si "noile achizitii" in materie de "gagici", sau cautand unele noi, tot acest proces, desfasurandu-se intr-o miscare relativ circulara, pe un drum de vreo 1km. Ce-i drept, pe vremea cand stateam in Braila, nu mi se parea asa de ciudat, pentru ca era o priveliste pe care o vedeam in fiecare seara cand ma intalneam cu prietenii, dar acum, devenind un fel de outsider, imaginea mi s-a parut si mai grotesca decat o consideram odata. Apoi, pe un traseu, de-o idee mai lung, defilau cei care aveau masina (mai mult sau mai putin noua si mai mult sau mai putin buna), acelasi drum, parcurs de sute de ori, poate, poate ii va remarca ceva.
Odata ajuns la terasa unde obisnuiam sa stau vara trecuta, din simplul motiv ca era bere ieftina si oameni fara atatea fite. Anul asta, am observat o schimbare in look-ul terasei: un colt al acesteia fusese amenajat in asa fel incat sarea in ochi prin "luxul sau"(canapele si scaune din ceva ce vroia sa fie piele, la fel cum se intalnesc in cluburi), asta in timp ce restul locului isi pastrase mesele si scaunele din lemn, care nu fusesera (inca) sterse de praf. Adica, la mesele de lemn stateau oamenii normali, iar la "locul pentru mafioti", cum i-a zis prietenul meu, stateau cei care aveau bani de la mamica si de la taticu', si deci isi permiteau sa se "rupa-n figuri", in stilul lor caracteristic.

Daca in centrul orasului, domnea opulenta, cu cat te indepartai de acea zona, cu atat papagalii se transformau in cocalari care erau foarte "binevoitori" daca ii atingeai din greseala (mai stii, poate le luai vopseaua :) ).

Povestea mea se termina brusc aici, lasandu-mi un gust amar, deoarece ma gandesc la istoria orasului si la felul cum erau oamenii altadata (cu mai mult bun simt), iar prezentul nu mai reflecta aproape nimic din ce a fost odata.

Robot people

De ceva vreme am observat ca in societatea in care traim a aparut o noua specie: "Robot People". Ce sunt acesti "Robot People"? A... nu dragilor, nu va ganditi ca au aparut printre noi roboti umanoizi; nu, nici decum... E vorba de acei oameni, care traiesc dupa un algoritm simplu: acasa - job - acasa. Va intrebati si voi ca si mine, de ce fac asta? Pentru ca acesti oameni traiesc doar sub semnul banului. A avea bani a devenit scopul lor in viata, indiferent de riscurile pe care acest lucru le implica. Nu mai au viata privata, nu mai conteaza ca au uitat de prieteni, nu mai conteaza ca uneori trec peste valorile morale, absolut nimic nu mai conteaza pentru ei, in afara dorintei de a avea bani. Banul a devenit un zeu pentru ei, si din aceasta cauza au uitat un fapt simplu: banii nu aduc fericirea. Nu mai conteaza ca la 35 de ani arata ca la 60, pentru ca, sa recunoastem, stresul isi spune cuvantul... si, dupa cum zicea Patrick Andre de Hillerin in editorialul "Lasa-i sa te sinucida"

"Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun... Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic!"

Tragic, ce pot sa zic... Get a life people!

1 Mai alfel (partea a II-a)

[foto: Bogdan Stamatin/NewsIn FOTO (toate drepturile rezervate)]

Astazi a fost (si inca mai e) 1 Mai. Prilej de sarbatoare pentru toti, de la mic la mare, pentru ca a fost zi libera. Toate bune si frumoase dupa cum e obiceiul la noi: bere, mici, plimbari la munte si la mare.

Totusi, uitandu-ma pe NewsIn.ro, un titlu mi-a atras atentia: "Românii, scoşi în stradă de PSD cu patru mici şi o bere" si, impins de curiozitate, am dat un click pe link-ul respectiv, mare mi-a fost mirarea si tare m-a scarbit ce am citit. Dragutii de pesedisti au transformat ziua de 1 Mai intr-o zi de circ politic, organizand in parcul Izvor un miting anti-Basescu si, pentru a fi siguri ca vine lumea la manifestare, le-au promis oamenilor mici si bere (un eveniment marca Vanghelie, desigur). Dar, cum era de asteptat, "...unii dintre ei încă mai cautau locul de unde sa ia tichetele pentru mici si bere", spre dezamagirea amfitrionului Vanghelie care, la un moment dat, i-a rugat pe participanti "sa lase macar de 1 Mai berea si micii si sa asculte discursurile".

Ce pot sa zic... un alt eveniment PSD, din ciclul "hai sa facem politica si baie de multime", o dovada a faptului ca nu te poti face popular cu mici, bere, tricouri si sepcute. Jenant!