Monday, July 30, 2007

Bunele maniere 1. Despre nesimtire.

Nesimtitii sunt personaje omniprezente in vietile noastre. Sunt fara indoiala o caracteristica a societatii de azi. Ii gasim in diverse "forme de agregare", barbati, femei, tineri, batrani, nu conteaza. Sigur i-ati intalnit cel putin de cateva ori in viata. Daca nu, va felicit, inseamna ca sunteti o persoana cu adevarat norocoasa. Desi... este aproape imposibil sa nu fi intalnit unul care sa uite sa traga apa la buda, de exemplu, sau sa treceti pe langa cineva, si in acea secunda fatidica, sa slobozeasca o duhoare de usturoi, combinata cu ceapa, si desigur, asezonat cu un ragait pe masura. Sau, nu s-a bagat nimeni in fata voastra la coada, ignorandu-va pe voi si pe cele 'enspe mii de persoane care erau inaintea voastra? Sau... o chestie ce mi s-a intamplat foarte recent: unul din acea "specie", in masina si-a infipt ghearele in claxon timp de vreo 10 min, aproape incontinuu, nimic "rau", doar ca omu' claxona degeaba, ca era 6 diminteata. In fine... chiar nu ati "gustat" din traficul din Bucuresti, de exemplu? E ca o gradina zoologica in care predomina aceste primate.

Am observat ca se duc diverse campanii media pentru a indemna lumea sa duca o viata mai sanatoasa. Dar, de exemplu, un afis cu: "Pentru binele dvs si al celor din jur, va rugam: GANDITI!", sau "Invatati, invatati, invatati sa va purtati." nu am vazut inca... si cred ca o sa mor, si nu o sa vad asa ceva. Si chiar e nevoie de asa ceva, mult mai mult decat e nevoie de exemplu de "Evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi." ce naiba... doar nu mananc un drob de sare cu juma' de borcan cu untura. Sa fim seriosi. Astea le zic toti nutritionsitii, dar sa iti zica cineva cum sa te porti in societate... neah... in nici un caz, mai ales dupa o anumita varsta (celebra vorba cu "Cei 7 ani de acasa.").

In fine... daca nu i-ati intalnit, va mai felicit odata. Eu incerc sa ii "tolerez", cu multa indiferenta.

P.S.: Uneori nesimtirea se transforma in blasfemie: vezi cazul hotilor care au furat moastele sf Haralambie din biserica Sf. Constantin din Braila.


A.B.

Wednesday, July 18, 2007

Trist...

De ce trist?


Pentru ca in Braila, municipalitatea a decis sa se reamenajeze spatiul verde din centrul istoric (de pe Mihai Eminescu, mai precis) prin construirea unui drum asfaltat. Dupa ce ca ducem lipsa de spatii verzi, ne batem joc de ce avem. In plus, decat sa strice spatiul verde, cu banii aia mai bine ar fi amenajat alte spatii noi.


Trist pentru ca la concertul Rolling Stones s-a interzis accesul cu bauturi, aduse din afara, iar cele ce au fost de vanzare acolo au fost insuficiente, aparand diversi speculanti care cereau pentru un pahar cu apa cateva sute de mii de lei vechi.

Trist pentru ca cineva mi-a furat o lucrare de pe deviantart si incearca sa o vanda pe yahoo. Trist e ca pana acum, yahoo nu a luat nicio masura, desi a fost informat.

Trist pentru ca in loc sa anunte tarile invecinate si sa ia masuri urgent, Ucraina a preferat sa musamalizeze accidentul chimic, soldat cu un nor toxic.

Trist din cauza caniculei, care nu te lasa sa iti vezi de treburi si pentru ca ajung batrani sa moara din cauza asta.

Trist pentru ca e o tara trista, in care aspectele pozitive sunt prea putine si de-a dreptul insuficiente pentru a ridica moralul.

Totusi... sa zambim. Maine poate fi mai rau.

Friday, July 13, 2007

Midnight (sad) story

A fost odata ca niciodata un oras in care lumea era la fel.
Toti semanau intre ei, de parca ar fi fost zamisliti de aceeasi mama, cu mici exceptii, desigur.

Cei tineri incercau sa se "inspire" unul de la celalalt, incepand de la vestimentatie, pana la "look" (doamne cat urasc englezismele astea plesnite in mod gratuit, dar, deh... asta e "trendul"). Aceeasi oameni, aceleasi chipuri de copii de provincie care vor sa fie "cool" ducand aceasta dorinta pana la penibil, vulgar, banal si, uneori, demodat.
Tineri pentru care viitorul nu inseamna facultate, educatie, ci inseamna doar Spania, Italia, Germania si Marea Britanie, la munci de nimic pentru cateva sute de euro pe luna.


Cei in varsta cu aceleasi chipuri dezolate, gandindu-se la ziua de maine, si la grijile pe care le presupune aceasta simpla misiune: a ajunge sa traiasca si maine dintr-un salariu mizer pe care il obtin de la "serele-ul" la care lucreaza. Barbati de 30-40 de ani care arata cu 10-20 de ani mai batrani, tocmai din cauza "nivelului de trai", ridicat, din punctul de vedere al politicienilor nostri...

In rest nimic. Nimic nou, sau mai degraba "Toate-s noi si vechi is toate."

Trist.
Foarte trist pentru ca nimeni nu face nimic in legatura cu asta; si e pacat.

P.S.: Sa nu crezi draga cititorule ca m-am referit la vreo urbe anume. Sunt multe orase care se potrivesc descrierii. Pot sa-ti dau multe exemple. Intreaba-ma, daca nu-ti vin in minte.

A.B.

Friday, July 6, 2007

Only the good die young....

Zilele trecute stateam de vorba cu un prieten si la un moment dat, discutia a ajuns la o intrebare: "De ce mor muzicienii buni de tineri?"
Si, chiar sunt interesat de parerile voastre pe tema asta.
Si, ca sa aveti un punct de plecare, va dau cateva nume:
Cliff Burton
Dimebag Darrell
Chuck Schuldiner
Bob Marley
Bon Scott
Frank Zappa... si lista ar putea continua...
R.I.P. people!!!

Si, sa ne aducem aminte si de oameni ca Jason Becker, de exemplu, care desi este inca in viata, este afecat de ALS si nu mai poate comunica decat prin intermediul ochilor... DE CE???