Wednesday, September 5, 2007

Pe santier...




...sau mai degraba in santier, pentru ca tot orasul e un santier in plina desfasurare.

Oriunde te uiti vezi numai schele, muncitori, sapaturi si constructii neterminate. Mereu se gaseste cate ceva de facut: mai o strada de carpit, mai o cladire de renovat/construit. Lucrari peste lucrari, lucrari peste nervii mei, peste nervii tai, peste nervii soferilor, peste nervii tuturor. Mai putin ai celor care fac lucrarile. Pentru ca nu se grabesc sa termine cat mai repede. "Las' dom'le ca avem timp" si uite-asa leafa merge, si ei "in lopata se sprijina cu spor, pentru-al constructiei mers usor", nu conteaza ca se apropie termenul limita, ca, oricum, se poate prelungi ca doar e lucrare de importanta nationala.
Ce daca in zona podului de la Grozavesti se cricula greu? Nu conteaza... Hai sa construim un pasaj. Ce daca sos. Stefan cel Mare era relativ ok? Hai sa ingropam niste cabluri, sa schimbam niste sine si sa decopertam o parte din carosabil. Hai sa ne facem ca avem treaba. Important e sa se vada ca lucram.
Nu conteaza calitatea, conteaza impresia (artistica?!). Asta se vede peste tot, in special in cazurile de genul: strada reparata acum 2 saptamani, are nevoie de reparatii capitale, din nou; sau la muncitorii care toarna beton atunci cand ploua. Si dupa aia ne miram de ce au rezistat lurcarile atat de putin si, mai ales, unde sunt banii nostri care sunt luati cu japca din atatea taxe si impozite.

"Aici sunt banii dumneavoastra" (ca sa citez un slogan mai vechi)

2 comentarii:

Vlad Dogaru said...

So let's all be bitches about it. That'll work.

Serios acum, pasajul de la Grozăveşti chiar trebuia construit după părerea mea, iar de celelalte lucruri nu mă leg. Lenea e omniprezentă, deci hai să nu o facem trăsătură naţională.

Şi oricum... e clar că într-un oraş e mereu ceva de făcut -- o clădire, stradă, sau varii alte edificii. Că la noi unele sunt degeaba, e partea a doua.

Diana said...

bun, Vlad, deci hai sa fim indiferenti, dupa parerea ta. sa inchidem ochii, sa nu cumva sa-i deranjam din somn cu vocea nemultumirii. uite, de-asta nici ei nu misca nimic. pt ca n-are cine sa le zica. a, ba da, ceva tot misca: gura (si mana, uneori) cand trec gagici pe langa ei. sa-i vezi atunci ce curaj au si chef de... munca. /:)