N-ai cu cine ma... niste tarani

Un vecin mi-a luat 3/4 dintr-o bucata de aproape 2m de rigips care statea de ceva vreme la usa. Am facut vreo doua tag-uri cu un spray cu vopsea pe ce a mai ramas, si dupa, am intors-o invers si am lasat un bilet cu "ia si restul (daca iti trebuie)". Probabil o sa faca o fata ciudata cand o sa vada tag-urile de pe spatele bucatii ramase... dar c'est la vie... si chiar nu-mi pasa de el.

Oricum... vad ca stau in bloc cu niste tarani ratati afurisiti si foarte nesimtiti care isi arunca gunoaiele pe geam (incepand de la apa, numa' buna sa inghete pomu' din fata geamului meu cand sunt -10 grade afara, sireturi si pana la portocale si alte fructe ambalate in pungi de plastic; bine ca nu au aruncat inca prezervative folosite, dupa cum am auzit de la cineva)... Nu ma mai mira nimic ca s-au autoservit din bucata aia. Ce mama dracului? Au platit ei? Daca o tineam la usa, de ce sa nu fure? Bleah... mi se face scarba de ei...

Dar cat timp nu-mi fura nimic din casa sau nu-mi zgarie usa or smth si nu-mi fac nimic la masina, e ok. Da-i naibii... Oricum nu mai faceam nimic cu aia. Totusi, ar fi putut sa aiba bunul simt sa ma intrebe daca imi mai trebuie. (ce-i drept m-a intrebat un mos cu mai bine de vreo 5-6 saptamani daca fac ceva cu rigipsul ala si i-am zis ca-mi trebuie, dar de acu' 5-6 saptamani+ e cale muuuuuuulta)... 

Bag picioarele. Chiar nu se mai respecta nimic ce tine de proprietatea cuiva? Adica... de ce sa muncim, sau sa intrebam daca putem sa luam, atunci cand putem sa ciordim furam ne insusim chestia respectiva fara stirea proprietarului? Ca doar putem... si atata timp cat nu ne prinde nimeni, hai sa o facem.

P.S.: Nu m-ar mira sa apara la usa mea Xulescu ala care a furat prima bucata si sa imi zica: "Baiatu' iti bati joc de mine? Cum sa folosesc bucata asta daca tu ai desenat cu vopsea verde (din ala fosforescent; verde-neon, sau cum naiba ii zice) si cu vopsea galbena (metalizata) pe ea? Esti nesimtit ca ai mazgalit-o si acu' te astepti sa o iau si sa o folosesc. Poti sa ti-o bagi in cur alaturi de vopseaua aia cu care ai dat pe ea!"

Long live RDS!

Ieri pe la pranz am ramas fara net... Pun mana pe telefon, sun la RDS, si dupa vreo 5 minute de asteptare, aflu ca nu mai platisem factura... eh... c'est la vie... Hai sa ma duc sa platesc, ca am nevoie de conexiunea aia. Mai sun odata, sa aflu exact cat am de plata. Astept, astept, si la un moment dat raspunde o tipa, fix asa cum i-a invat la training.

Stiti, vreau sa aflu cat am de plata.

Pai aici imi apare ca sunteti deconectat in urma...

Don'soara, vreau sa aflu doar cat am de platit. Atat.

Sunteti deconectat pentru neplata lunii decembrie...

Don'soara, stiu asa. Vreau sa stiu doar CAT am de plata. Nimic mai mult.

Deci... ati achitat pe noiembrie...

CAT AM DE PLATA??? (deja eram la capatul rabdarii... cat de papagali pot fi astia de la call center-ul lor. Repeta fix ce invatase. Fara sa tina cont de ce vroia ala de la capatul celalalt al firului.)

Aveti de plata...

In sfarsit. Merci, la revedere. (si am inchis)

 M-am dus la un punct d'ala de-al lor (apropo, mi se pare destul de haoiasa firma aia cu punct RDS), platesc, si tipa de la caserie imi zice ca o sa fiu reconectat cat mai repede, in maxim 24 de ore. Cica asta se face automat atunci cand se inregistreaza chitanta in sistemul lor. Perfect.

Ajung acasa, astept vreo doua ore... si tot nu ma conectasera astia. Sun la ei. Intr-un final imi raspunde cineva... si imi zice ca mai am de asteptat putin, ca urmeaza sa fiu conectat automat (ca ei nu pot interveni sa ma conecteze mai repede). Astept, astept... pe la vreo 9 seara sun din nou la ei.... Imi raspunde o tipa, cu aceleasi chestii imprimate pe neuronul ei din timpul trainingului.

Stiti vreau sa stiu daca a fost confirmata plata pe numele...

Da, a fost inregistrata chitanta.

Bun, si de ce nu merge internetul?

Veti fi conectat automat in momentul in care se inregistreaza plata.

Da' n-ati zis ca este inregistrata?

Ba da, in maxim 24 de ore de la efectuarea platii, cand va fi inregistrat ca ati achitat, vi se va redeschide conexiunea. Nu putem interveni asupra serverului. (tipa chiar avea o problema... grava...)

Inteleg din ce mi-ati zis, dvs si colegii dvs, ca plata se inregistreaza in sistem si informatia este transmisa la un server, care ruleaza un script... [ma intrerupe]

Domnule, da' stiti ce-i ala un server? (in momentul ala nu mai stiam ce sa fac: sa rad, sa o intreb de ceva probleme la mansarda)

Doamna, plata este inregistrata in sistem in momentul in care se emite chitanta aferenta. Ca doar nu lucrati ca pe vremuri cu teancu' de chitantiere, si altcineva face ca centralistele sa ia firu' si sa-l bage unde trebuie.

Pai stiti ca veti fi conectat in maxim... (m-am enervat si am inchis).

Intr-un final... nu stiu pe la ce ora, m-a conectat... cert este ca am adormit pe la vreo 1 si tot nu-mi inregistrasera aia plata. Ce-ti e si cu  centralistele sistemele astea automate. Probabil daca nu eram conectat in dimineata asta cand m-am trezit, as fi mai avut de scris cel putin un dialog la fel ca astea.

P.S.:

1. Cum se face oare ca n-am primit nici o factura de la ei din noiembrie, de cand m-am mutat aici (ca prin septembrie aparuse una)?
2. Oare daca faci vreo sesizare la ei, te anunta cand ti-au rezolvat-o? (ca am facut una pentru telefonia fixa prin noiembrie si n-am primit nici pana azi un raspuns)
3. De ce am o vaga banuiala ca daca ziceam ieri ca sunt sentatorul X si ca titularul contractului este nepoata mea, reconectarea s-ar fi facut instant?
   

Sarbatori fericite!

(Image copyright zoundsister. Original image here. All rights reserved)

Va doresc aceleasi lucruri pe care mi le doriti si voi mie, dar sa vi se indeplineasca de 10 ori mai mult.

O urare...

Happy Halloween dragilor!

P.S.: I don't treat for tricks, and I don't trick for treats...
(ati observat bannerul?)

De ce nu mi-as lua un Rolls Royce

Exista mai multe motive:

Pentru ca e foarte mare...
Pentru ca la modele noi blocurile optice fata arata ca dracu'.
Pentru ca nu prea imi plac modelele din clasa respectiva.
Pentru ca mi-as lua mai degraba un Maybach... sau un Bentley.
Pentru ca e foarte greu sa-i gasesti un loc de parcare in Bucuresti.
Pentru ca nu-mi plac "suicide doors".
Pentru ca nu-mi e deloc lene sa-mi intind mana si sa inchid portiera.
Pentru ca imi place sa conduc. (La o masina de genul asta iti trebuie neaparat sofer).
Pentru ca iti trebuie niste sange albastru si un conac vechi intr-o zona pitoreasca sa ai o asemenea masina (cel putin, mie imi lasa impresia de masina nobila).
Pentru ca sunt prea tanar ca sa conduc asa ceva...
Pentru ca e greu de intretinut.
Pentru ca daca as vrea sa-i fac tuning, ar arata si mai naspa...
Pentru ca nu am un valet.
Pentru ca nu-mi plac insertiile de lemn pe o masina. (Prefer pielea de mii de ori in locul lemnului, mai ales pe volan).
Pentru ca nu-mi place ideea de hand-made car.
Pentru ca nu mi-as lua o masina cu care sa ies in evidenta de fiecare data cand o conduc...
Pentru ca nu sunt genul de persoana careia sa-i placa luxul (cel putin nu in mod exagerat).
Pentru ca nu e practica.
Pentru ca nu e economica (stiti voi... criza petrolului, alea-alea).
Pentru ca as avea alte chestii de facut cu banii aia, sau, i-as dona.

Voi ce motive ati avea sa NU va luati o asemenea masina? (Si acum sa nu aud carcotasi cu "vulpea cand n-ajunge la struguri...". Chiar nu mi-as cumpara niciodata asa ceva, oricat de multi bani as avea.)

Wordpress sucks

Am vrut sa incerc marea cu deshtu... si mi-am facut un blog pe wordpress... am postat oleaca pe el... pana cand m-am apucat de customizat... si am vazut cu stupoare ca trebuie sa platesti pt a-ti customiza oleaca css-ul... adica oamenii te lasa sa editezi... da' tre' sa platesti ca sa il uploadezi... so... this sucks big time... WB blogger.com :D



P.S.: Parca avea si Georgel un post asemanator...

Mă mut pe net...

...începând chiar de azi... Nu este o decizie ușoară, nu e nici grea, dar este definitivă și irevocabilă... Dar, consider că îmi va fi mult mai ușor... Pe bune... O să-mi fie numai bine. De ce nu mi-ar fi? Gândiți-vă la câte avantaje aș avea: aș putea avea colțul meu propriu și personal, aș putea să socializez mult mai bine, că deh... există MySpace, există hi5 și alte chestii de genul ăsta unde aș putea cunoaște oameni noi. Și, desigur, pentru a ține legătura cu prietenii existenți există Yahoo Messenger, există Google Talk (și dacă mă enervez îmi trag și MSN Messenger și MySpace Messneger). A.. și ca să aflu ce mai fac oamenii, nu o să-mi mai pierd timpul întrebându-i ce mai fac și dorindu-mi să mă întalnesc cu ei. O să fie muuuuuuult mai simplu de azi înainte: o să le citesc blogurile și o să le văd webcam-urile...

Și, desigur... o să citesc știrile online, o să îmi fac cumpărături online, o să plătesc online, o să manânc online și o să dorm... (nu, nu ați ghicit) ÎN PROPRIA MEA CASĂ ONLINE, cu capul pe tastatură și cu mâna pe mouse.

Oricum... deja mi-am echipat camera cu un scaun cu budă încorporată (care e al naibii de comod)... și mi-am montat o turbină eoliană și panouri solare (ambele pe acoperiș)... așa că o să pot sta conectat 24/7.

Acum îmi comand o pizza online, care-mi va veni pe mail... a... uite că a venit...

Vă invit afară acum pentru că trebuie să mănânc (nu, la mâncare nu-i dau share, că doar nu am înnebunit).

Acest post este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane reale este pur întâmplătoare. Totuși, pentru cei care se recunosc în aceste rânduri, un sincer și călduros "GET A LIFE!"

Blogging sucks!

Eh da... blogging-ul e nașpa. E nașpa pentru că în ziua de azi e la modă să ai blog. E la modă să scrii (de multe ori) 'enșpe mii de post-uri pe zi, chiar dacă tu nu ai nimic de transmis, efectiv; contează că scrii, contează că se găsesc oameni care să (te) citească, că se găsesc oameni care să comenteze ce ai scris tu acolo...

Blogging-ul e nașpa pentru că un blog în ziua de azi trebuie să fie actualizat (cel puțin) zilnic... dar ce te faci când nu ai timp/chef/idei???

Blogging-ul e nașpa, pentru că, asemenea oricărui fenomen care a ajuns accesibil maselor, a deviat de la forma pe care a avut-o inițial (să vorbim chiar de o involuție în acest caz?).

Iar, în final...
3 motive pentru care NU sunt blogger:

1. NU scriu un blog, doar îmi exprim din an în paște ideile (și nu am pretenția să le citească cineva; oricum, mulțumesc celor care mai citesc ce scriu)
2. NU particip la diverse întruniri/dezbateri/concursuri (whatever) cu/între/despre bloggeri
3. NU fac update-uri regulate la această pagină (voice of silence no more), așa cum face orice blogger care se respectă

Trist...

De ce trist?

Pentru ca in Braila, municipalitatea a decis sa se reamenajeze spatiul verde din centrul istoric (de pe Mihai Eminescu, mai precis) prin construirea unui drum asfaltat. Dupa ce ca ducem lipsa de spatii verzi, ne batem joc de ce avem. In plus, decat sa strice spatiul verde, cu banii aia mai bine ar fi amenajat alte spatii noi.

Trist pentru ca la concertul Rolling Stones s-a interzis accesul cu bauturi, aduse din afara, iar cele ce au fost de vanzare acolo au fost insuficiente, aparand diversi speculanti care cereau pentru un pahar cu apa cateva sute de mii de lei vechi.

Trist pentru ca cineva mi-a furat o lucrare de pe deviantart si incearca sa o vanda pe yahoo. Trist e ca pana acum, yahoo nu a luat nicio masura, desi a fost informat.

Trist pentru ca in loc sa anunte tarile invecinate si sa ia masuri urgent, Ucraina a preferat sa musamalizeze accidentul chimic, soldat cu un nor toxic.

Trist din cauza caniculei, care nu te lasa sa iti vezi de treburi si pentru ca ajung batrani sa moara din cauza asta.

Trist pentru ca e o tara trista, in care aspectele pozitive sunt prea putine si de-a dreptul insuficiente pentru a ridica moralul.

Totusi... sa zambim. Maine poate fi mai rau.

Battle of the bands in Regie: Maiden vs. Ghootza

In seara asta particip neintentionat la un battle of the bands. Adversarii sunt cei din camera alaturata. Totul a pronit de la dorinta mea pasnica dea asculta Iron Maiden, la un nivel civilizat, fara a intentiona sa deranjez pe nimeni... dar, socoteala de acasa nu se potriveste mereu cu cea din targ, asa ca bunii mei vecini au vrut sa ma acopere cu muzica lor si astfel, volumul in boxe a crescut din ce in ce mai mult din dorinta lor de a se face auziti si din dorinta mea de a-mi auzi muzica. Si acum, se aude o combinatie urata de Guta cu Maiden, Akon cu Danzig si Nelly Furtado cu Six Feet Under. Nu le cer mult decat putin bun simt. Daca vreti sa ascultati, mai intai invatati sa-i ascultati pe altii.

Mica mai e lumea...

Azi am avut placerea sa ma intalnesc cu o fosta colega din generala... Doamne de cand nu o mai vazusem. Erau vreo 5 ani pe putin. Si, desigur multe amintiri de depanat. Eh, si daca ar fi singura persoana pe care o intalnesc randomly prin Bucuresti. Acum vreo 2-3 saptamani, m-am intalnit cu un fost coleg de liceu, pe care nu-l mai vazusem de vreo 3 ani... apoi, altii si altii... pe care i-am intalnit sau urmeaza sa-i intalnesc... Si mai zici ca lumea e mica...

Caldura mare (Caldura; mare)

A venit vara fratilor (si surorilor, care dupa cum va simtiti)!
E cald, (inca mai) e sesiune, incepe bacul, incep admiterile la facultati, e din ce mai "bine", sa tot traiesti... mai ales in bucuresti, mai ales in regie, mai ales la etajul 5 si, ca sa pun cireasa pe tort... sa-ti bata soarele in geam toata dupa-amiaza! E perfect! E o senzatie "extraordinara" sa te simti de parca s-ar fi mutat iadul in camera ta... Da, sunt unul dintre putinii fraieri care mai rezista aici, majoritatea au inceput sa plece acasa. Si cand mi-aduc aminte ca vroiam sa raman aici in timpul verii... Poate daca as fi facut asta, as fi ajuns in asa hal in cat as fi apasat cu mana pe o singura tasta, din cauza deshidratarii excesive. Dar, se poate si mai rau de atat. Nu ma plang, dar nici sa urlu de fericire nu-mi vine. Si cand ma gandesc la PC-ul meu care degaja atata caldura (procesorul are o temperatura relativ constanta de peste 55 de grade Celsius)... Nu ma mai mir ca e asa cald... Dar, vreau sa fie mai rece putin, sau, daca nu cer prea mult, VREAU LA MARE!!! Vreau la mare ca acolo nu ma deranjeaza caldura, acolo e naspa sa fie frig, dar e perfect sa fie cald. Vreau sa simt apa marii sa ma balacesc, sa scap de caldura. Sau daca nu la mare, macar oriunde se pot face activitati placute, la temperaturi normale.
Deocamdata, ma mai topesc o saptamana prin Bucurestiul nostru cel de toate zilele.

4 scuze si-un post de jale...

In primul rand. LA MULTI ANI! tuturor copiilor, ca de 1 iunie n-am apucat sa postez nimic.

In al doilea rand: felicitari organizatorilor Street Delivery. Ati facut o treaba excelenta!

In al treilea rand: Anunt cu surle si trambite deschiderea unui nou blog la care postez alaturi de un bun prieten: Goblin. Blogul acesta este scris cu scopul de a va amuza. Toate replicile sunt spontane si sunt scrise asa cum au fost auzite/scrise de "autorii" lor.

Puteti gasi blogul la urmatoarea adresa: http://oblongatasubversiva.blogspot.com.

In al patrulea rand...

Scuze celor 2-3 (3, in visele mele frumoase) care imi citeau blogul cu regularitate. Din motive tehnice foarte bine intemeiate nu am mai putut sa postez nimic.

Da, fratilor... Gogu, calculatorul meu si-a dat obstescul sfarsit in urma cu mai bine de o saptamana, si deocamdata nu am reusit sa-l resuscitez 100%, asa ca acum postez de la alt calculator, invadand intimitatea virtuala a altcuiva >:)

E rau sa nu ai calculator. Cel putin pentru mine. Trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca avea dreptate unul din colegii mei de camera cand imi zicea "Ba, tu esti drogat. Fara calculator, ai muri." Ei bine, nu am murit (inca), dar... asa e: nu pot sa rezist mai mult de 2, hai, treaca de la mine, maxim 3 zile fara sa ma ating de calculator. Oricum, daca stiu ca are sa se intample asta pentru o perioada mai lunga de timp, incerc sa evit "sevrajul" prin cautarea unor alternative, gen calculatoarele prietenilor, sau... in cel mai rau caz, un i-caffe. Oricum... avea dreptate omu': fara calculator nu pot sa rezist. Am devenit un fel de virtual junkie... drogul este de natura cibernetica. Trebuie sa recunosc, ca mai degraba as sta in abstinenta cateva luni, decat sa stau departe de calculator cateva zile. Da, asa e... multi poate ma considera nebun, dar asa e... another junkie bites the dust.

Si nici nu va dati seama ce a fost in inima mea cand l-am vazut ca se stinge asa, dintr-o data... si n-a mai pornit. A doua zi... resuscitari, reanimari... operatii pe cord deschis... a treia zi... la fel... a patra zi... a dat semne de insanatosire, pana in dimineata zilei a 5-a... cand a crapat definitiv si irevocabil. Sa-i fie rasina usoara... in vecii vecilor, Alt-F4.

Sa speram ca urmatorul post va aparea in zilele urmatoare si ca va fi scris pe Gogu. Doamne ajuta!

Andrei vs. Andrei

sau Bogdan vs. Gheorghe

Aseara am ascultat (intr-un final) audiobook-ul lui Andrei Gheorghe - "Midnight Killer" si am avut un flashback despre clipele in care stateam si-l ascultam la radio. Da, trebuie sa recunosc... A.G. m-a influentat intr-un fel destul de placut. Mi-a influentat intr-o oarecare masura gandirea si felul de a privi lumea. Intr-adevar, chiar mi-a placut din totdeauna felul sau de a privi lucrurile. Si, trebuie sa mai recunosc ca atunci cand scriu unele post-uri pe blog, ma pun in pielea lui Gheorghe, si privesc lumea intr-o alta perspectiva. Oricum, nu vreau sa ma intelegeti acum gresit, nu vreau sa-l ridic in slavi pe Andrei Gheorghe. Sincer... Gheorghe nu ma mai impresioneaza acum. Mi se pare acum, foarte banal, poate ca acum, privind lumea prin alti ochi, o judec prin prisma mea, o viziune mult mai taioasa decat cea a lui A.G. Asa ca... peste cativa ani, o sa mai auzim din nou "13-14 cu Andrei", dar nu va mai fi Gheorghe, ci Bogdan.

"cea mai frumoasa viata de noapte e intre picioarele unei femei"- Andrei Gheorghe

A.B.

Me, Myself & I

["Can I play with madness?" by andyguitar / Andu. Copyright 2007]

Stau intins in pat si ma uit pe tavanul alb al camerei. Poate de un alb mult prea curat pentru o camera din "zona rezidentiala" Regie. Si, incet, incet simt cum ma ridica o forta necunoscuta, desi sunt constient ca, fizic nu ma misc. Si ma ridica, si ma ridica, pana cand ajung sa ma uit la... mine, cel din pat. Si ma intreb, cu stupoare: "Oare cine e acea persoana? Oare chiar sunt eu? Sigur sunt eu?". Da, normal ca sunt eu, daca cel din pat seamana cu mine, ca doua picaturi de apa si nu este fratele meu geaman, din simplul motiv ca nu am asa ceva. Mi se pare ciudat... pentru ca nu seman cu cel ce cred ca sunt. Nu seman deloc. Ma cred bun, mare, ma simt in stare sa mut muntii din loc, dar nu e asa. Unde e oare acela care le spune semenilor lui sa nu faca discriminari pentru ca toti suntem oameni? Unde e oare acela care le zice celor care stau excesiv la servici sa nu mai faca asta, pentru ca viata trebuie traita? Unde e oare acela caruia ii place sa viseze, sa creada intr-o lume plina de idealuri, intr-o lume in care totul este cel putin ok, daca nu perfect? Oare unde e? Unde s-a dus? Unde e cel ce odata facea promisiuni care trebuiau sa tina pentru toata viata? Unde e?

Stiu prea bine unde. Este inchis in persoana care sta intinsa pe pat. Este vocea lui interioara, este cel ce ar vrea sa fie ce nu poate fi, dar si-ar dori cu ardoare. Este inchis in trupul acela... este inchis intr-o persoana care este in stare doar sa dea sfaturi, nu sa le si aplice. Trebuie sa convietuiasca cu acea persoana care zice ca nu trebuie sa stai la servici peste masura, ci trebuie sa-ti traiesti viata, desi el sta uneori poate mult prea mult acolo, chiar daca e vorba doar de un part-time, fara program fix. Este in acea persoana care afirma ca toti suntem oameni, dar il incearca oarece sentimente de rasism si xenofobie. Este inchis in cel caruia ii place sa viseze, pana cade, si odata ajuns jos, ia lucrurile asa cum sunt, doar pentru a se putea ridica, pentru a putea renaste din propria cenusa, ca o pasare Phoenix care renaste iar si iar, si poate, cu fiecare reincarnare devine (putin) mai rau, si care zboara din ce in ce mai aproape de pamant, pana cand intr-o zi nu se va mai ridica si va ramane acolo, in lumea reala, pe care o detesta si o adora in acelasi timp. Este cel ce pare dur, doar ca sa ascunda cine este cu adevarat. Este cel caruia nu prea-i pasa de sine, desi e constient ca doar propria lui persoana ii va fi alaturi pana in ultima clipa. Este exact ce nu vrea sa fie, si ce nu-si doreste sa fie, nici macar in vise sau la betie. Este tot ce nu-si putea inchipui ca ar putea fi. Si nu vrea asta... este in proces cu sine si nu vrea decat sa castige, sa se elibereze din inchisoarea in care se tine singur prizonier: propria sa persoana. Singura lui modalitate de a iesi la iveala se gaseste in acest blog, pe care, foarte inspirat l-a denumit "Voice of silence no more", pentru ca persoana din interior vrea sa iasa la suprafata, vrea sa se faca auzita, vrea sa tipe, sa urle si sa se dezica de sine. Poate intr-o zi chiar va reusi sa faca asta, desi, va mai trece ceva timp pana se va intampla asta.

"Would you mind if I killed you?

Would you mind if I tried to?"

(Within Temptation - "What have you done")