Cu bara-n canal

Ma uitam azi printr-un ziar central si vad un titlu de senzatie: "Semifinala concursului Bara la Bara". Wow ma gandeam... un concurs cu masini (vazusesm la Antena 1 ceva de genul asta), trebuie sa fie interesant.

Cand, citesc mai jos si... ce-mi vad ochii: este vorba despre un concurs de... striptease. Chiar nu credeam ca or sa-mi vada ochii o asemenea chestie la TV. Mi se pare exagerat sa faci un concurs dupa cum iti tuna mintea, pe o tema care, personal, nu mi se pare potrivita. Stau si ma intreb cat curaj iti trebuie ca sa te dezbraci in fata a mii de oameni, doar pentru a castiga cateva mii de euro intr-o trupa de gen. Mi se pare un pic cam deplasat, avand in vedere ca Romania nu a scapat inca de mentalitatea comunista care presupune printre altele sexualitatea ca fiind un subiect tabu. Dar, pentru o televiziune de canal, merge sa arati niste tate la TV, doar de dragul raitingului, pentru ca stim cu totii ca in ziua de azi, sexul vinde al naibii de bine, oricat de prost ar fi "produsul" vizat.

Screw Ze Universe

Asta par sa spuna cei care sunt alesi de natiune sa ii reprezinte interesele si sa se opuna incalzirii globale. Vorbele sunt pompoase, frumoase si suna bine, dar numai atat. E plina lumea de genul astea de oameni care se pricep numai sa latre, sa pupe-n fund si sa se bata cu pumnii in piept pentru realizari care nu le apartin; da, si, desigur sa promita si sa minta, fara nici cea mai mica urma de rusine. Mi-e lehamite sa-i vad. Toti croiti dupa aceleasi tipare, fie in costume nou-noute aranjate, calcate, ca "sa dea bine" in ochii celor care fie ca vor fie ca nu trebuie sa asculte aberatiile lor.

"Da domnilor, trebuie sa rezolvam problema incalzirii globale, sa eradicam sursele care contribuie la distrugerea planetei noastre mult iubite, Terra, casa noastra, singura planeta din sistemul solar pe care exista viata. Da! Trebuie sa o salvam, sa avem grija de ea! Trebuie sa salvam bietele animalute care sunt in primejdie, trebuie sa ocrotim speciile, trebuie sa avem grija de noi, oamenii, fiinte superioare, fara de care nu ar fi existat multe lucruri din ziua de azi!"
Fix praf in ochi. Doar vorbe goale. Nimic pus in practica. De fapt imaginea care o vedem in spatele acestor declaratii demagogice este una total opusa. Nici cel mai optimist om nu ar putea sa vada realitatea apropiata de ceea ce ne zic ei.

In spatele vorbelor lor se ascunde doar un "Screw Ze Planet, Screw Ze Universe, All for Us!!!"

Gadgetz 2

Dupa cum v-am promis, urma sa scriu despre playerele mp3.

La inceput a fost iPod

O initiativa laudabila, venita din partea Apple. A fost lansat la sfarsitul lui octombrie 2001, intr-o conjunctura cum nu se poate mai nefavorabila (dupa atacurile de la 11 septembrie si scandalul provocat in jurul lui Napster). Dar, printr-o strategie de marketing geniala a reusit sa se impuna, stabilind o noua tendinta. Astfel, posesorii de iPod se distingeau de restul lumii datorita celebrelor casti albe (s-a ales aceasta culoare deoarece playerul in sine era alb). Devenise o moda sa iti porti muzica cu tine si, odata ce aveai un iPod faceai parte dintr-un "club select", pentru ca, sa recunoastem, 400$ nu erau chiar la indemana oricui, nici in SUA. Nebunia iPod a fost atat de mare, incat marile case de moda au inceput sa scoata pe piata produse ce puneau in evidenta acest accesoriu. Dar, dupa ceva vreme...

Dupa au fost restul...

playerelor care au incercat sa copieze succesul avut de iPod, dar nici unul dintre ele nu a reusit sa aiba acelasi succes.

In ziua de azi, este la moda sa ai un player mp3 care sa-ti cante/urle in urechi. Nu conteaza marca, nu conteaza cata memorie are sau cat de tare poate sa zbiere. Important e sa existe si sa faci impresie cu el. Pentru ca multi le poarta la vedere sa arate lumii intregi ce playere/telefoane cu mp3 frumoase au. Daca iPod a creat la data lansarii lui o revolutie legata in principal de lumea modei, playerele de azi au pornit o revolutie... sociala. Am observat un lucru: atunci cand o persoana este cu castile in urechi, nu mai este atenta la cei din jur, in 90% din cazuri fiind-ui imposibil sa auda ceea ce zic ceilalti. Astfel, o calatorie cu trenul, de exemplu, care era candva prilej de a socializa cu oamenii de langa tine, a ajuns sa insemne doar deplasarea din punctul A in punctul B (hear nothing, see nothing, say nothing). Bine, e drept ca nu socializai cu lumea mereu, dar... in multe din cazuri o faceai, din lipsa de ocupatie si, de ce nu, pentru ca era fain sa faci asta (mai ales cand ajungeai sa auzi povestile din tinerete ale mosilor). Acum s-a sfarsit.
Antisocializarea a mers pana acolo incat chiar persoana de langa tine sa stea cu castile in urechi in timp ce tu vorbesti (credeti-ma ca mi s-a intamplat si nu e placut deloc, atunci chiar m-a scos din sarite chestia aia).

Nu vreau sa fiu inteles gresit.

Nu sunt impotriva gadgeturilor si a progresului tehnologic, dar... uneori cred ca e bine "sa le aruncam la gunoi" si sa mai simtim si cum e sa traiesti un pic mai simplu, fara telefoane mobile, fara calculatoare/laptopuri, fara PDA-uri, fara playere mp3, fara intrenet. Chiar ar fi frumos si bine daca ati reusi sa faceti asta, macar pentru o zi. Sa vedeti ca se poate si altfel.

Gadgetz 1

De cand gadgeturile au inceput sa fie mai accesibile din punct de vedere al pretului, din ce in ce mai multi oameni au inceput sa le cumpere si, implicit sa le foloseasca cat se poate de mult.

Dispozitivele handsfree au fost concepute pentru a nu-i priva pe soferi (in special) de placerea vorbitului la telefon in timp ce se afla la volan, pentru a putea conduce in siguranta. O inventie utila, aparuta din necesitate.

Primele dispozitive de acest fel erau cu fir (cum sunt multe si in ziua de azi), iar pentru a diminua discomfortul creat de fir, producatorii au recurs la doua solutii: fie au integrat tehnologia in terminalele produse (vezi speakerul cu care sunt dotate majoritatea, sau chiar toate telefoanele mai noi), fie au renuntat la fir in favoarea Bluetooth-ului. Si cum orice inventie buna fie este inteleasa gresit fie este "mult prea bine" inteleasa, asa s-a intamplat si cu hadsfree-ul.

Asa ca, handsfree-urile Bluetooth au inceput sa fie folosite si cei carora nu le-au fost destinate initial. Pentru ca sunt micute, dragute, si "foarte cool". Aruncati o privire la oamenii de pe strada, sau din hypermarket si o sa vedeti ca din cei care poarta asemenea accesorii, numai jumatate se urca la volan.

Chiar si speakerul a fost inteles gresit. Am observat ca e la moda acum printre unii sa vorbeasca la telefon doar daca este comutat pe speaker, desi situatia nu o impune (nimeni si nimic nu-i impiedica a vorbi normal, dar deh... normalitatea este o chestie relativa; depinde din ce/al cui punct de vedere o privesti).

Ei bine dragilor, poate ca unii se intreaba de ce nu am vorbit si despre handsfree-urile cu fir care sunt folosite si pe post de casti pentru a asculta mp3-uri de pe telefon. Aici e vorba de o situatie total diferita. Acestea nu sunt folosite in mod gresit, deoarece producatorii de telefoane le-au atribuit acest rol secundar, motiv pentru care le vand impreuna cu telefoanele, in acelasi pachet (vezi seria W de la Sony Ericsson, de exemplu), si, oricum, despre playerele mp3 voi vorbi data viitoare.

Bunele maniere 2. Tupeul

Acesta deriva din nesimtire si este de foarte multe ori intalnita in combinatie cu aceasta. Ca si nesimtirea, tupeul are mai multe forme, dar este intalnit la toate categoriile sociale, sexul, varsta, religia etc nefiind motive de excludere din cercul celor cu tupeu. Dar, mai bine sa las exemplele sa vorbeasca de la sine.

Primul exemplu este din viata de zi cu zi si poate o sa vi se para mult prea banal. Persoana care se baga in fata ta la coada / in fata tuturor, oriunde ai astepta. Nu ma refer aici la persoanele care intra in fata doar pentru a cere o informatie si apoi se aseaza la coada ca orice persoana normala si cu bun simt. Tipul de persoana incriminata in acest exemplu nu numai ca se aseaza in fata tuturor "fraierilor" care asteapta in rand, ci este pregatita in orice moment sa sara la gatul celor care ii ameninta pozitia "dobandita cu greu".

Al doilea exemplu il constituie o chestie pe care am vazut-o ieri la stiri:Acum vreo doua zile s-a petrecut un accident rutier soldat cu cateva victime si un deces. Acest deces ar fi putut fi foarte usor de evitat daca ambulanta ar fi sosit in timp util (victima a mai trait 30 de minute, conform martorilor oculari, iar distanta dintre cel mai apropiat spital si locul accidentului putea fi parcursa in mai putin de 30 de minute). Bun, bun, probabil va intrebati de unde si pana unde tupeu? Din partea politistilor care au ajuns in aprox 10 minute la locul accidentului si care sustin sus si tare ca ambulanta era acolo dar victima a decedat in urma impactului. De asemenea tot dragii de politisti nu au oprit traficul necesara elicopterului SMURD sa poata ateriza in siguranta (si sa salveze victima). Tupeu din partea serviciului de ambulanta care a trimis doua ambulante la fata locului, dar nici una nu avea un medic. De asemenea tot acestia afirma ca victima ar fi decedat in urma interventiei martorilor pentru a incerca sa o descarcereze.

Al treilea exemplu este tot un subiect de actualitate. Problema gunoiului din sectorul 1 al Bucurestiului. Mi se pare inacceptabil ca in centrul unei capitale europene (ca tot ne batem cu pumnii in piept ca suntem in UE, si totusi exista sate care inca nu stiu ce e aia electricitate, deh... no comment) sa nu se ridice gunoiul de pe strada si, mai mult, "echipe de comando" (dupa cum a spus Andrei Chiliman, primarul sectorului 1) au ridicat si cosurile de gunoi, lasand doar capacele (aici chiar nu pot sa inteleg: de ce nu au luat cosurile cu totul si au lasat capacele si suportul care se prinde pe stalp). Tupeul vine din partea ambelor tabere implicate in conflict, iar singurele victime din acest "razboi" suntem noi, cei care trebuie sa le suportam, in primul rand nesimtirea.

Beethoven rocks!

Da, nu gresesc deloc atunci cand afirm asta.
Concertul de aseara din Braila s-a dovedit a fi cu adevarat genial. Conceput ca un spectacol in doua parti, "Beethoven Rocks" a incantat simturile a doua generatii diferite, care de cele mai multe ori reprezinta si doua tabere aflate in opozitie din punct de vedere al gusturilor muzicale.

Una din acestea era formata din "seniori", cu o vadita apreciere pentru muzica clasica, iar de partea cealalta se aflau "juniorii" (trebuia sa continui cu denumirile in aceeasi maniera) cu o afinitate mai mare sau mai mica pentru muzica rock.Astfel, prima parte a concertului a fost destinata "seniorilor" cu scopul de a le arata "juniorilor" ce inseamna muzica clasica, iar in partea a doua, "seniorii" au vazut ca se poate canta Bethoven pe chitara electrica, de catre cineva care canta rock in general (dintre cei patru chitaristi prezenti pe scena, trei activeaza in trupe rock: Blazzaj, Taxi si Vita de Vie).

Da, se poate si altfel: se poate sa te duci la un concert rock imbracat "formal" si de asemenea te poti duce la un concert cu muzica clasica imbracat mult mai putin "formal". Multi dintre cei prezenti acolo nu aveau nici cea mai vaga idee despre ceea ce ii asteapta in partea a doua a concertului, pentru ca sunt foarte putini artisti/chitaristi care au avut "curajul" sa cante rock simfonic, chiar si unii dintre cei mai virtuozi chitaristi s-au ferit sa scoata inregistrari in care abordau partituri clasice, dar, cu toate ca sunt putine, merita ascultate (Recomandare: Yngwie Malmsteen - Beethoven's 5th si Jason Becker - Paganini's 5th Caprice). Chiar am fost surprins de impresia placuta lasata tuturor de aceasta muzica atat de familiara si totusi atat de diferita.

Beethoven really rocks!

PS: Chiar suna al naibii de interesant si de bine intro-ul de la "Stairway to Heaven" urmat in secunda urmatoare de Simfonia a 5-a a lui Beethoven.

Max Payne quote

The genius of the hole: no matter how long you spend climbing out, you can still fall back down in an instant. (Max Payne)

Am tinut sa postez acest citat din Max Payne din mai multe motive:

1. Pentru ca aceasta fraza concentreaza filozofia vietii. Intr-o clipa poti ajunge din varf jos, si... nu stii niciodata cand se intampla asta, asa ca trebuie sa traiesti fiecare clipa. Si, stim cu totii ca "it's a long way to the top...". Si sa nu uitam, ca viata in sine este un sir de ascensiuni si coborari.

2. Pentru ca m-am reintalnit cu Max Payne (virtual, desigur) si, a fost ca o revedere cu un vechi prieten, pentru ca recunosc, Max Payne este cel mai bine realizat personaj din jocuri (ma refer aici doar la partea de A.I.)

Publicitate

De fiecare data cand deschid televizorul sunt asaltat de o multime de reclame, si uite asa vad cum un nene incearca sa imi vanda o razatoare germana originala care stie sa faca de toate (daca ar sti sa spele si rufele, zau daca nu as cumpara-o), in timp ce acelasi nene (!) imi spune ce produs genial de curatat ar trebui sa-mi iau pentru masina ca sa o fac sa arate cu totul altfel (te pomenesti ca minunatia aia de produs va transforma o Dacie intr-o minunatie de BMW, ca deh... si Aladin a obtinut multe dupa ce a frecat lampa).

Dupa, schimb repede pe un alt canal... ca cine stie ce minunatii gasesc acolo. Si dau peste o tanti care, din cate vad are o personalitate tripla, tocmai pentru ca mananca niste iaurt. Asta nu e nimic, fata de o alta tanti care reuseste sa deschida tare usa de la intrare si sa-l prinda in flagrant pe postasul care simtea aroma cafelei, asta in timp ce avea ambele maini ocupate cu cate o ceasca de cafea. Doamne fereste... te pomenesti ca la sfarsitul reclamei trebuia introdus si textul "Consumul excesiv de cafea cauzeaza mutatii genetice!".

Mai schimb canalul, mai vad alte chestii, poate mai normale. Cand... surpriza!!! dau peste tanti Maria cu nepotul/copilul (n-am inteles prea bine) "deghizat" in "leopard". Si, la fel de brusc cum am dat peste ea, tanti Maria scoate de nicaieri punga cu detergentul minune si-l arata tatalui, deloc suparat de isprava copilului. Cred ca tanti Maria asta are un buzunar foarte mare la pantaloni, de unde scoate pachetul de fiecare data cand e nevoie.

Schimb, ca deja ma doare capul. Si dau peste un medic dentist, care imi recomanda o pasta speciala (desi durerea mea de cap nu are nicio legatura cu dintii). Il refuz politicos, si vad cum apare o tipa care pune mana pe o pasta de dinti si se trezeste facand canoeing pe un rau involburat dupa ce a pus mana pe tub. Brrr... Eh, am dat-o la pace cu pasta de dinti, dar... cum ramane cu periuta de dinti? Ei bine aceasta se prezinta singura in fata unei periute obisnuite, si ii spune ca are multe suprafete de curatat pentru multele zone din cavitatea mea bucala... bine ca nu mai curata si altceva decat cavitatea bucala.

In fine... vreau sa inchid televizorul si sa ma duc sa fac un dus, dar vad cum cineva foloseste un gel de dus minune care catifeleaza inmoaie pielea... ce dragut, nu? Iar altcineva imi recomanda un sampon pentru volum, arie, desitate, si asa mai departe... Eh... si ca tacamul sa fie complet, vad cum cateva tipe sunt absorbite de un deodorant foarte fresh... aici am inteles mesajul: cumperi un spray si primesti cadou o tipa. Asta da oferta.

Las dusul si ma duc sa ma culc, dar in patura este acoperita cu bilute cu un "boom de prospetime". Stiam ca mai exista mine din razboi, dar ce sa caute sa faca boom in patul meu? Eu pe ce mai dorm dupa?

Bine ca in viata reala nu se intampla asa ca in reclame, si ca personajele despre care v-am vorbit nu apar la tot pasul in viata noastra.

A.B.

S-a dus Motu

"How many roads must a man walk down, before they call him a man"
(Bob Dylan - Blowing in the wind)

"Not how did he die,
but how did he live.
Not what did he gain,
but what did he give.

These are the units to measure
the worth of a man,
regardless of birth.

Was he ever ready,
with a sword of good cheer
to bring back a smile
to banish a tear?

These are the units to measure
the worth of a man,
regardless of birth.

Not what was his station,
but had he a heart
and how did he play
his God-given part."
(Phoenix - The Measure of a Man)


Duminca am aflat cu mare durere in suflet ca a plecat dintre noi un mare om, un mare artist. Florian Pittis. Am plans cand am auzit asta. Am plans pentru ca Pittis a insemnat mult pentru mine. As putea spune fara sa gresesc: Pittis mi-a fost ca un parinte. A fost un mentor pentru mine, si nu numai. A fost parintele unei generatii intregi. A invatat o multime de oameni ca "Nu conteaza cat de lung am parul / Important e cat de mult gandesc". A aratat lumii ca este mereu tanar: "Sunt tanar doama, tanar cu spatele frumos [...] Sunt tanar, de aceea nu te cred, oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara". A stiut sa invete si sa educe, de cele mai multe ori in mod indirect. A fost un artist desavarsit. Acesta este cuvantul care-l descrie cel mai bine. A fost desavarsit ca actor, a fost desavarsit ca muzician. A luptat impotriva sistemului, care, atunci cand a vazut ca Motu este un caracter tare, a renuntat sa-l cenzureze. A avut vise, pe care si le-a dus la bun sfarsit, dupa cum zice Florin Piersic: "Miroase a om." Motu Pittis a fost si va ramane un icon (desi acest cuvant este prea mic pentru a descrie omul care a fost si va ramane in sufletele noastre mereu tanar: unicul Florian Pittis).