Un sfat...

Poza facuta azi pe undeva pe Regina Elisabeta.

Bunele maniere 2. Tupeul

Acesta deriva din nesimtire si este de foarte multe ori intalnita in combinatie cu aceasta. Ca si nesimtirea, tupeul are mai multe forme, dar este intalnit la toate categoriile sociale, sexul, varsta, religia etc nefiind motive de excludere din cercul celor cu tupeu. Dar, mai bine sa las exemplele sa vorbeasca de la sine.

Primul exemplu este din viata de zi cu zi si poate o sa vi se para mult prea banal. Persoana care se baga in fata ta la coada / in fata tuturor, oriunde ai astepta. Nu ma refer aici la persoanele care intra in fata doar pentru a cere o informatie si apoi se aseaza la coada ca orice persoana normala si cu bun simt. Tipul de persoana incriminata in acest exemplu nu numai ca se aseaza in fata tuturor "fraierilor" care asteapta in rand, ci este pregatita in orice moment sa sara la gatul celor care ii ameninta pozitia "dobandita cu greu".

Al doilea exemplu il constituie o chestie pe care am vazut-o ieri la stiri:Acum vreo doua zile s-a petrecut un accident rutier soldat cu cateva victime si un deces. Acest deces ar fi putut fi foarte usor de evitat daca ambulanta ar fi sosit in timp util (victima a mai trait 30 de minute, conform martorilor oculari, iar distanta dintre cel mai apropiat spital si locul accidentului putea fi parcursa in mai putin de 30 de minute). Bun, bun, probabil va intrebati de unde si pana unde tupeu? Din partea politistilor care au ajuns in aprox 10 minute la locul accidentului si care sustin sus si tare ca ambulanta era acolo dar victima a decedat in urma impactului. De asemenea tot dragii de politisti nu au oprit traficul necesara elicopterului SMURD sa poata ateriza in siguranta (si sa salveze victima). Tupeu din partea serviciului de ambulanta care a trimis doua ambulante la fata locului, dar nici una nu avea un medic. De asemenea tot acestia afirma ca victima ar fi decedat in urma interventiei martorilor pentru a incerca sa o descarcereze.

Al treilea exemplu este tot un subiect de actualitate. Problema gunoiului din sectorul 1 al Bucurestiului. Mi se pare inacceptabil ca in centrul unei capitale europene (ca tot ne batem cu pumnii in piept ca suntem in UE, si totusi exista sate care inca nu stiu ce e aia electricitate, deh... no comment) sa nu se ridice gunoiul de pe strada si, mai mult, "echipe de comando" (dupa cum a spus Andrei Chiliman, primarul sectorului 1) au ridicat si cosurile de gunoi, lasand doar capacele (aici chiar nu pot sa inteleg: de ce nu au luat cosurile cu totul si au lasat capacele si suportul care se prinde pe stalp). Tupeul vine din partea ambelor tabere implicate in conflict, iar singurele victime din acest "razboi" suntem noi, cei care trebuie sa le suportam, in primul rand nesimtirea.

Bunele maniere 1. Despre nesimtire.

Nesimtitii sunt personaje omniprezente in vietile noastre. Sunt fara indoiala o caracteristica a societatii de azi. Ii gasim in diverse "forme de agregare", barbati, femei, tineri, batrani, nu conteaza. Sigur i-ati intalnit cel putin de cateva ori in viata. Daca nu, va felicit, inseamna ca sunteti o persoana cu adevarat norocoasa. Desi... este aproape imposibil sa nu fi intalnit unul care sa uite sa traga apa la buda, de exemplu, sau sa treceti pe langa cineva, si in acea secunda fatidica, sa slobozeasca o duhoare de usturoi, combinata cu ceapa, si desigur, asezonat cu un ragait pe masura. Sau, nu s-a bagat nimeni in fata voastra la coada, ignorandu-va pe voi si pe cele 'enspe mii de persoane care erau inaintea voastra? Sau... o chestie ce mi s-a intamplat foarte recent: unul din acea "specie", in masina si-a infipt ghearele in claxon timp de vreo 10 min, aproape incontinuu, nimic "rau", doar ca omu' claxona degeaba, ca era 6 diminteata. In fine... chiar nu ati "gustat" din traficul din Bucuresti, de exemplu? E ca o gradina zoologica in care predomina aceste primate.

Am observat ca se duc diverse campanii media pentru a indemna lumea sa duca o viata mai sanatoasa. Dar, de exemplu, un afis cu: "Pentru binele dvs si al celor din jur, va rugam: GANDITI!", sau "Invatati, invatati, invatati sa va purtati." nu am vazut inca... si cred ca o sa mor, si nu o sa vad asa ceva. Si chiar e nevoie de asa ceva, mult mai mult decat e nevoie de exemplu de "Evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi." ce naiba... doar nu mananc un drob de sare cu juma' de borcan cu untura. Sa fim seriosi. Astea le zic toti nutritionsitii, dar sa iti zica cineva cum sa te porti in societate... neah... in nici un caz, mai ales dupa o anumita varsta (celebra vorba cu "Cei 7 ani de acasa.").

In fine... daca nu i-ati intalnit, va mai felicit odata. Eu incerc sa ii "tolerez", cu multa indiferenta.

P.S.: Uneori nesimtirea se transforma in blasfemie: vezi cazul hotilor care au furat moastele sf Haralambie din biserica Sf. Constantin din Braila.

A.B.

Tristeti provinciale

[picture: "Last night, my town was blue" by Edu-Edu .All rights reserved]

Week-end-ul asta am fost in Braila, si la invitatia unui prieten, am iesit in oras sa mai stam la un pahar de vorba... Toate bune si frumoase pana aici, numai ca, in drum spre locul unde am stat "de vorbe", am vazut o priveliste de care ma dezobisnuisem. O multime pestrita de tineri, care mai de care mai "cu valoare", etalandu-si "noile achizitii" in materie de "gagici", sau cautand unele noi, tot acest proces, desfasurandu-se intr-o miscare relativ circulara, pe un drum de vreo 1km. Ce-i drept, pe vremea cand stateam in Braila, nu mi se parea asa de ciudat, pentru ca era o priveliste pe care o vedeam in fiecare seara cand ma intalneam cu prietenii, dar acum, devenind un fel de outsider, imaginea mi s-a parut si mai grotesca decat o consideram odata. Apoi, pe un traseu, de-o idee mai lung, defilau cei care aveau masina (mai mult sau mai putin noua si mai mult sau mai putin buna), acelasi drum, parcurs de sute de ori, poate, poate ii va remarca ceva.
Odata ajuns la terasa unde obisnuiam sa stau vara trecuta, din simplul motiv ca era bere ieftina si oameni fara atatea fite. Anul asta, am observat o schimbare in look-ul terasei: un colt al acesteia fusese amenajat in asa fel incat sarea in ochi prin "luxul sau"(canapele si scaune din ceva ce vroia sa fie piele, la fel cum se intalnesc in cluburi), asta in timp ce restul locului isi pastrase mesele si scaunele din lemn, care nu fusesera (inca) sterse de praf. Adica, la mesele de lemn stateau oamenii normali, iar la "locul pentru mafioti", cum i-a zis prietenul meu, stateau cei care aveau bani de la mamica si de la taticu', si deci isi permiteau sa se "rupa-n figuri", in stilul lor caracteristic.

Daca in centrul orasului, domnea opulenta, cu cat te indepartai de acea zona, cu atat papagalii se transformau in cocalari care erau foarte "binevoitori" daca ii atingeai din greseala (mai stii, poate le luai vopseaua :) ).

Povestea mea se termina brusc aici, lasandu-mi un gust amar, deoarece ma gandesc la istoria orasului si la felul cum erau oamenii altadata (cu mai mult bun simt), iar prezentul nu mai reflecta aproape nimic din ce a fost odata.

Statuile

De fiecare data cand ma urc intr-un mijloc de transport in comun (fie el subteran sau terestru), ma izbesc de un val de nesimtire din partea celorlalti calatori. In special e vorba de acele persoane care se posteaza in fata usii, pentru a fi siguri ca au timp sa coboare. Si, intr-adevar, oamenii isi propun sa stea acolo in ciuda faptului ca statia unde trebuie sa coboare este tocmai la celalalt capat al orasului. Unde mai pui ca multi dintre ei stau acolo nemiscati, ca niste statui, ignorandu-i pe ceilalti calatori.

Ieri asteptam metroul la "Semanatoarea". Ora era trecuta de pranz si cu toate acestea, era neasteptat de multa lume pe peron (chiar daca trenul intarziase). Intr-un final ajunge in statie garnitura de metrou, cu viteza melcului si se deschid usile... lumea, se inghesuie sa intre, iar la usa in fata careia ma asezasem, am observat ca accesul se facea numai pe jumatate din spatiul usii, deoarece, cealalta jumatate era ocupata de una din aceste "statui", care, a devenit iritata cand am rugat-o sa se dea la o parte, ca sa putem urca cu totii...

Si cazurile de genul asta nu sunt singulare. Imi aduc aminte ca in prima zi a festivalului B-EST , am fost trebuit sa fug de la Marriott (unde se desfasura conferinta de presa a lui Nikita Mikhalkov) la Scala pentru a pune la punct ultimele detalii ("ostilitatile" la Scala incepeau la ora 19.00, iar eu am ajuns acolo la 18.30 si mi-au trebuit vreo 5 minute ca sa intru in cinematograf din cauza multimii care statea acolo nemiscata, cu toate ca le aratam ecusonul pe care scria mare "STAFF").

In continuare sper sa se intample o minune si sa scape toti de spiritul asta de stana de piatra, si, desigur de spiritul de turma...

Pana atunci, ne straduim sa supravietuim...