Midnight (sad) story

A fost odata ca niciodata un oras in care lumea era la fel.
Toti semanau intre ei, de parca ar fi fost zamisliti de aceeasi mama, cu mici exceptii, desigur.

Cei tineri incercau sa se "inspire" unul de la celalalt, incepand de la vestimentatie, pana la "look" (doamne cat urasc englezismele astea plesnite in mod gratuit, dar, deh... asta e "trendul"). Aceeasi oameni, aceleasi chipuri de copii de provincie care vor sa fie "cool" ducand aceasta dorinta pana la penibil, vulgar, banal si, uneori, demodat.
Tineri pentru care viitorul nu inseamna facultate, educatie, ci inseamna doar Spania, Italia, Germania si Marea Britanie, la munci de nimic pentru cateva sute de euro pe luna.


Cei in varsta cu aceleasi chipuri dezolate, gandindu-se la ziua de maine, si la grijile pe care le presupune aceasta simpla misiune: a ajunge sa traiasca si maine dintr-un salariu mizer pe care il obtin de la "serele-ul" la care lucreaza. Barbati de 30-40 de ani care arata cu 10-20 de ani mai batrani, tocmai din cauza "nivelului de trai", ridicat, din punctul de vedere al politicienilor nostri...

In rest nimic. Nimic nou, sau mai degraba "Toate-s noi si vechi is toate."

Trist.
Foarte trist pentru ca nimeni nu face nimic in legatura cu asta; si e pacat.

P.S.: Sa nu crezi draga cititorule ca m-am referit la vreo urbe anume. Sunt multe orase care se potrivesc descrierii. Pot sa-ti dau multe exemple. Intreaba-ma, daca nu-ti vin in minte.

A.B.

Only the good die young....

Zilele trecute stateam de vorba cu un prieten si la un moment dat, discutia a ajuns la o intrebare: "De ce mor muzicienii buni de tineri?"
Si, chiar sunt interesat de parerile voastre pe tema asta.
Si, ca sa aveti un punct de plecare, va dau cateva nume:
Cliff Burton
Dimebag Darrell
Chuck Schuldiner
Bob Marley
Bon Scott
Frank Zappa... si lista ar putea continua...
R.I.P. people!!!

Si, sa ne aducem aminte si de oameni ca Jason Becker, de exemplu, care desi este inca in viata, este afecat de ALS si nu mai poate comunica decat prin intermediul ochilor... DE CE???

Battle of the bands in Regie: Maiden vs. Ghootza

In seara asta particip neintentionat la un battle of the bands. Adversarii sunt cei din camera alaturata. Totul a pronit de la dorinta mea pasnica dea asculta Iron Maiden, la un nivel civilizat, fara a intentiona sa deranjez pe nimeni... dar, socoteala de acasa nu se potriveste mereu cu cea din targ, asa ca bunii mei vecini au vrut sa ma acopere cu muzica lor si astfel, volumul in boxe a crescut din ce in ce mai mult din dorinta lor de a se face auziti si din dorinta mea de a-mi auzi muzica. Si acum, se aude o combinatie urata de Guta cu Maiden, Akon cu Danzig si Nelly Furtado cu Six Feet Under. Nu le cer mult decat putin bun simt. Daca vreti sa ascultati, mai intai invatati sa-i ascultati pe altii.

Mica mai e lumea...

Azi am avut placerea sa ma intalnesc cu o fosta colega din generala... Doamne de cand nu o mai vazusem. Erau vreo 5 ani pe putin. Si, desigur multe amintiri de depanat. Eh, si daca ar fi singura persoana pe care o intalnesc randomly prin Bucuresti. Acum vreo 2-3 saptamani, m-am intalnit cu un fost coleg de liceu, pe care nu-l mai vazusem de vreo 3 ani... apoi, altii si altii... pe care i-am intalnit sau urmeaza sa-i intalnesc... Si mai zici ca lumea e mica...

Noaptea fara viata de noapte

Imi place sa ies in oras noaptea.
Imi place sa pierd noptile prin baruri si, spre ziua, pe la 4-5 sa plec la plimbare pe strazi si sa merg si sa merg, fara o destinatie precisa. E frumos, mai ales acum, vara cand nu iti vine sa iesi afara in soare, pentru ca esti pur si simplu sufocat de caldura; noaptea e cu totul altfel, strazile sunt pustii, zapuseala din timpul zilei dispare si totul este fain.
Nu stiu cine zice ca Bucurestiul nu doarme niciodata. Doarme... adanc. Dupa ora 12 noaptea, lumea incepe sa dispara foarte repede de strazi. Mai ales in centru. Acolo nu mai raman decat pestii de pe Magheru si "fetitele" lor, machiate si imbracate ca niste... curve. A... da, si cativa motociclisti care se bucura de traficul mult mai detensionat decat in restul zilei, si bineinteles cei care vor sa agate curvele, atragand atentia cu masinile lor aduse din Germania pe bani putini.
In rest... NIMIC. Localuri care se inchid dupa 3, lume prea grabita sa ajunga acasa, si strazi pustii... dar mie si prietenilor mei ne place. Asta e tot farmecul. Sa simti ca toata lumea e a ta, to feel like the ruler of the world, king of shadow, u.s.w. ca deja am inceput sa bat campii...
Noapte buna!

Caldura mare (Caldura; mare)

A venit vara fratilor (si surorilor, care dupa cum va simtiti)!
E cald, (inca mai) e sesiune, incepe bacul, incep admiterile la facultati, e din ce mai "bine", sa tot traiesti... mai ales in bucuresti, mai ales in regie, mai ales la etajul 5 si, ca sa pun cireasa pe tort... sa-ti bata soarele in geam toata dupa-amiaza! E perfect! E o senzatie "extraordinara" sa te simti de parca s-ar fi mutat iadul in camera ta... Da, sunt unul dintre putinii fraieri care mai rezista aici, majoritatea au inceput sa plece acasa. Si cand mi-aduc aminte ca vroiam sa raman aici in timpul verii... Poate daca as fi facut asta, as fi ajuns in asa hal in cat as fi apasat cu mana pe o singura tasta, din cauza deshidratarii excesive. Dar, se poate si mai rau de atat. Nu ma plang, dar nici sa urlu de fericire nu-mi vine. Si cand ma gandesc la PC-ul meu care degaja atata caldura (procesorul are o temperatura relativ constanta de peste 55 de grade Celsius)... Nu ma mai mir ca e asa cald... Dar, vreau sa fie mai rece putin, sau, daca nu cer prea mult, VREAU LA MARE!!! Vreau la mare ca acolo nu ma deranjeaza caldura, acolo e naspa sa fie frig, dar e perfect sa fie cald. Vreau sa simt apa marii sa ma balacesc, sa scap de caldura. Sau daca nu la mare, macar oriunde se pot face activitati placute, la temperaturi normale.
Deocamdata, ma mai topesc o saptamana prin Bucurestiul nostru cel de toate zilele.

4 scuze si-un post de jale...

In primul rand. LA MULTI ANI! tuturor copiilor, ca de 1 iunie n-am apucat sa postez nimic.

In al doilea rand: felicitari organizatorilor Street Delivery. Ati facut o treaba excelenta!

In al treilea rand: Anunt cu surle si trambite deschiderea unui nou blog la care postez alaturi de un bun prieten: Goblin. Blogul acesta este scris cu scopul de a va amuza. Toate replicile sunt spontane si sunt scrise asa cum au fost auzite/scrise de "autorii" lor.

Puteti gasi blogul la urmatoarea adresa: http://oblongatasubversiva.blogspot.com.

In al patrulea rand...

Scuze celor 2-3 (3, in visele mele frumoase) care imi citeau blogul cu regularitate. Din motive tehnice foarte bine intemeiate nu am mai putut sa postez nimic.

Da, fratilor... Gogu, calculatorul meu si-a dat obstescul sfarsit in urma cu mai bine de o saptamana, si deocamdata nu am reusit sa-l resuscitez 100%, asa ca acum postez de la alt calculator, invadand intimitatea virtuala a altcuiva >:)

E rau sa nu ai calculator. Cel putin pentru mine. Trebuie sa recunosc cu mana pe inima ca avea dreptate unul din colegii mei de camera cand imi zicea "Ba, tu esti drogat. Fara calculator, ai muri." Ei bine, nu am murit (inca), dar... asa e: nu pot sa rezist mai mult de 2, hai, treaca de la mine, maxim 3 zile fara sa ma ating de calculator. Oricum, daca stiu ca are sa se intample asta pentru o perioada mai lunga de timp, incerc sa evit "sevrajul" prin cautarea unor alternative, gen calculatoarele prietenilor, sau... in cel mai rau caz, un i-caffe. Oricum... avea dreptate omu': fara calculator nu pot sa rezist. Am devenit un fel de virtual junkie... drogul este de natura cibernetica. Trebuie sa recunosc, ca mai degraba as sta in abstinenta cateva luni, decat sa stau departe de calculator cateva zile. Da, asa e... multi poate ma considera nebun, dar asa e... another junkie bites the dust.

Si nici nu va dati seama ce a fost in inima mea cand l-am vazut ca se stinge asa, dintr-o data... si n-a mai pornit. A doua zi... resuscitari, reanimari... operatii pe cord deschis... a treia zi... la fel... a patra zi... a dat semne de insanatosire, pana in dimineata zilei a 5-a... cand a crapat definitiv si irevocabil. Sa-i fie rasina usoara... in vecii vecilor, Alt-F4.

Sa speram ca urmatorul post va aparea in zilele urmatoare si ca va fi scris pe Gogu. Doamne ajuta!