S-a dus Motu

"How many roads must a man walk down, before they call him a man"
(Bob Dylan - Blowing in the wind)

"Not how did he die,
but how did he live.
Not what did he gain,
but what did he give.

These are the units to measure
the worth of a man,
regardless of birth.

Was he ever ready,
with a sword of good cheer
to bring back a smile
to banish a tear?

These are the units to measure
the worth of a man,
regardless of birth.

Not what was his station,
but had he a heart
and how did he play
his God-given part."
(Phoenix - The Measure of a Man)


Duminca am aflat cu mare durere in suflet ca a plecat dintre noi un mare om, un mare artist. Florian Pittis. Am plans cand am auzit asta. Am plans pentru ca Pittis a insemnat mult pentru mine. As putea spune fara sa gresesc: Pittis mi-a fost ca un parinte. A fost un mentor pentru mine, si nu numai. A fost parintele unei generatii intregi. A invatat o multime de oameni ca "Nu conteaza cat de lung am parul / Important e cat de mult gandesc". A aratat lumii ca este mereu tanar: "Sunt tanar doama, tanar cu spatele frumos [...] Sunt tanar, de aceea nu te cred, oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara". A stiut sa invete si sa educe, de cele mai multe ori in mod indirect. A fost un artist desavarsit. Acesta este cuvantul care-l descrie cel mai bine. A fost desavarsit ca actor, a fost desavarsit ca muzician. A luptat impotriva sistemului, care, atunci cand a vazut ca Motu este un caracter tare, a renuntat sa-l cenzureze. A avut vise, pe care si le-a dus la bun sfarsit, dupa cum zice Florin Piersic: "Miroase a om." Motu Pittis a fost si va ramane un icon (desi acest cuvant este prea mic pentru a descrie omul care a fost si va ramane in sufletele noastre mereu tanar: unicul Florian Pittis).