Bunele maniere 2. Tupeul

Acesta deriva din nesimtire si este de foarte multe ori intalnita in combinatie cu aceasta. Ca si nesimtirea, tupeul are mai multe forme, dar este intalnit la toate categoriile sociale, sexul, varsta, religia etc nefiind motive de excludere din cercul celor cu tupeu. Dar, mai bine sa las exemplele sa vorbeasca de la sine.

Primul exemplu este din viata de zi cu zi si poate o sa vi se para mult prea banal. Persoana care se baga in fata ta la coada / in fata tuturor, oriunde ai astepta. Nu ma refer aici la persoanele care intra in fata doar pentru a cere o informatie si apoi se aseaza la coada ca orice persoana normala si cu bun simt. Tipul de persoana incriminata in acest exemplu nu numai ca se aseaza in fata tuturor "fraierilor" care asteapta in rand, ci este pregatita in orice moment sa sara la gatul celor care ii ameninta pozitia "dobandita cu greu".

Al doilea exemplu il constituie o chestie pe care am vazut-o ieri la stiri:Acum vreo doua zile s-a petrecut un accident rutier soldat cu cateva victime si un deces. Acest deces ar fi putut fi foarte usor de evitat daca ambulanta ar fi sosit in timp util (victima a mai trait 30 de minute, conform martorilor oculari, iar distanta dintre cel mai apropiat spital si locul accidentului putea fi parcursa in mai putin de 30 de minute). Bun, bun, probabil va intrebati de unde si pana unde tupeu? Din partea politistilor care au ajuns in aprox 10 minute la locul accidentului si care sustin sus si tare ca ambulanta era acolo dar victima a decedat in urma impactului. De asemenea tot dragii de politisti nu au oprit traficul necesara elicopterului SMURD sa poata ateriza in siguranta (si sa salveze victima). Tupeu din partea serviciului de ambulanta care a trimis doua ambulante la fata locului, dar nici una nu avea un medic. De asemenea tot acestia afirma ca victima ar fi decedat in urma interventiei martorilor pentru a incerca sa o descarcereze.

Al treilea exemplu este tot un subiect de actualitate. Problema gunoiului din sectorul 1 al Bucurestiului. Mi se pare inacceptabil ca in centrul unei capitale europene (ca tot ne batem cu pumnii in piept ca suntem in UE, si totusi exista sate care inca nu stiu ce e aia electricitate, deh... no comment) sa nu se ridice gunoiul de pe strada si, mai mult, "echipe de comando" (dupa cum a spus Andrei Chiliman, primarul sectorului 1) au ridicat si cosurile de gunoi, lasand doar capacele (aici chiar nu pot sa inteleg: de ce nu au luat cosurile cu totul si au lasat capacele si suportul care se prinde pe stalp). Tupeul vine din partea ambelor tabere implicate in conflict, iar singurele victime din acest "razboi" suntem noi, cei care trebuie sa le suportam, in primul rand nesimtirea.

Beethoven rocks!

Da, nu gresesc deloc atunci cand afirm asta.
Concertul de aseara din Braila s-a dovedit a fi cu adevarat genial. Conceput ca un spectacol in doua parti, "Beethoven Rocks" a incantat simturile a doua generatii diferite, care de cele mai multe ori reprezinta si doua tabere aflate in opozitie din punct de vedere al gusturilor muzicale.

Una din acestea era formata din "seniori", cu o vadita apreciere pentru muzica clasica, iar de partea cealalta se aflau "juniorii" (trebuia sa continui cu denumirile in aceeasi maniera) cu o afinitate mai mare sau mai mica pentru muzica rock.Astfel, prima parte a concertului a fost destinata "seniorilor" cu scopul de a le arata "juniorilor" ce inseamna muzica clasica, iar in partea a doua, "seniorii" au vazut ca se poate canta Bethoven pe chitara electrica, de catre cineva care canta rock in general (dintre cei patru chitaristi prezenti pe scena, trei activeaza in trupe rock: Blazzaj, Taxi si Vita de Vie).

Da, se poate si altfel: se poate sa te duci la un concert rock imbracat "formal" si de asemenea te poti duce la un concert cu muzica clasica imbracat mult mai putin "formal". Multi dintre cei prezenti acolo nu aveau nici cea mai vaga idee despre ceea ce ii asteapta in partea a doua a concertului, pentru ca sunt foarte putini artisti/chitaristi care au avut "curajul" sa cante rock simfonic, chiar si unii dintre cei mai virtuozi chitaristi s-au ferit sa scoata inregistrari in care abordau partituri clasice, dar, cu toate ca sunt putine, merita ascultate (Recomandare: Yngwie Malmsteen - Beethoven's 5th si Jason Becker - Paganini's 5th Caprice). Chiar am fost surprins de impresia placuta lasata tuturor de aceasta muzica atat de familiara si totusi atat de diferita.

Beethoven really rocks!

PS: Chiar suna al naibii de interesant si de bine intro-ul de la "Stairway to Heaven" urmat in secunda urmatoare de Simfonia a 5-a a lui Beethoven.

Max Payne quote

The genius of the hole: no matter how long you spend climbing out, you can still fall back down in an instant. (Max Payne)

Am tinut sa postez acest citat din Max Payne din mai multe motive:

1. Pentru ca aceasta fraza concentreaza filozofia vietii. Intr-o clipa poti ajunge din varf jos, si... nu stii niciodata cand se intampla asta, asa ca trebuie sa traiesti fiecare clipa. Si, stim cu totii ca "it's a long way to the top...". Si sa nu uitam, ca viata in sine este un sir de ascensiuni si coborari.

2. Pentru ca m-am reintalnit cu Max Payne (virtual, desigur) si, a fost ca o revedere cu un vechi prieten, pentru ca recunosc, Max Payne este cel mai bine realizat personaj din jocuri (ma refer aici doar la partea de A.I.)

Publicitate

De fiecare data cand deschid televizorul sunt asaltat de o multime de reclame, si uite asa vad cum un nene incearca sa imi vanda o razatoare germana originala care stie sa faca de toate (daca ar sti sa spele si rufele, zau daca nu as cumpara-o), in timp ce acelasi nene (!) imi spune ce produs genial de curatat ar trebui sa-mi iau pentru masina ca sa o fac sa arate cu totul altfel (te pomenesti ca minunatia aia de produs va transforma o Dacie intr-o minunatie de BMW, ca deh... si Aladin a obtinut multe dupa ce a frecat lampa).

Dupa, schimb repede pe un alt canal... ca cine stie ce minunatii gasesc acolo. Si dau peste o tanti care, din cate vad are o personalitate tripla, tocmai pentru ca mananca niste iaurt. Asta nu e nimic, fata de o alta tanti care reuseste sa deschida tare usa de la intrare si sa-l prinda in flagrant pe postasul care simtea aroma cafelei, asta in timp ce avea ambele maini ocupate cu cate o ceasca de cafea. Doamne fereste... te pomenesti ca la sfarsitul reclamei trebuia introdus si textul "Consumul excesiv de cafea cauzeaza mutatii genetice!".

Mai schimb canalul, mai vad alte chestii, poate mai normale. Cand... surpriza!!! dau peste tanti Maria cu nepotul/copilul (n-am inteles prea bine) "deghizat" in "leopard". Si, la fel de brusc cum am dat peste ea, tanti Maria scoate de nicaieri punga cu detergentul minune si-l arata tatalui, deloc suparat de isprava copilului. Cred ca tanti Maria asta are un buzunar foarte mare la pantaloni, de unde scoate pachetul de fiecare data cand e nevoie.

Schimb, ca deja ma doare capul. Si dau peste un medic dentist, care imi recomanda o pasta speciala (desi durerea mea de cap nu are nicio legatura cu dintii). Il refuz politicos, si vad cum apare o tipa care pune mana pe o pasta de dinti si se trezeste facand canoeing pe un rau involburat dupa ce a pus mana pe tub. Brrr... Eh, am dat-o la pace cu pasta de dinti, dar... cum ramane cu periuta de dinti? Ei bine aceasta se prezinta singura in fata unei periute obisnuite, si ii spune ca are multe suprafete de curatat pentru multele zone din cavitatea mea bucala... bine ca nu mai curata si altceva decat cavitatea bucala.

In fine... vreau sa inchid televizorul si sa ma duc sa fac un dus, dar vad cum cineva foloseste un gel de dus minune care catifeleaza inmoaie pielea... ce dragut, nu? Iar altcineva imi recomanda un sampon pentru volum, arie, desitate, si asa mai departe... Eh... si ca tacamul sa fie complet, vad cum cateva tipe sunt absorbite de un deodorant foarte fresh... aici am inteles mesajul: cumperi un spray si primesti cadou o tipa. Asta da oferta.

Las dusul si ma duc sa ma culc, dar in patura este acoperita cu bilute cu un "boom de prospetime". Stiam ca mai exista mine din razboi, dar ce sa caute sa faca boom in patul meu? Eu pe ce mai dorm dupa?

Bine ca in viata reala nu se intampla asa ca in reclame, si ca personajele despre care v-am vorbit nu apar la tot pasul in viata noastra.

A.B.

S-a dus Motu

"How many roads must a man walk down, before they call him a man"
(Bob Dylan - Blowing in the wind)

"Not how did he die,
but how did he live.
Not what did he gain,
but what did he give.

These are the units to measure
the worth of a man,
regardless of birth.

Was he ever ready,
with a sword of good cheer
to bring back a smile
to banish a tear?

These are the units to measure
the worth of a man,
regardless of birth.

Not what was his station,
but had he a heart
and how did he play
his God-given part."
(Phoenix - The Measure of a Man)


Duminca am aflat cu mare durere in suflet ca a plecat dintre noi un mare om, un mare artist. Florian Pittis. Am plans cand am auzit asta. Am plans pentru ca Pittis a insemnat mult pentru mine. As putea spune fara sa gresesc: Pittis mi-a fost ca un parinte. A fost un mentor pentru mine, si nu numai. A fost parintele unei generatii intregi. A invatat o multime de oameni ca "Nu conteaza cat de lung am parul / Important e cat de mult gandesc". A aratat lumii ca este mereu tanar: "Sunt tanar doama, tanar cu spatele frumos [...] Sunt tanar, de aceea nu te cred, oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara". A stiut sa invete si sa educe, de cele mai multe ori in mod indirect. A fost un artist desavarsit. Acesta este cuvantul care-l descrie cel mai bine. A fost desavarsit ca actor, a fost desavarsit ca muzician. A luptat impotriva sistemului, care, atunci cand a vazut ca Motu este un caracter tare, a renuntat sa-l cenzureze. A avut vise, pe care si le-a dus la bun sfarsit, dupa cum zice Florin Piersic: "Miroase a om." Motu Pittis a fost si va ramane un icon (desi acest cuvant este prea mic pentru a descrie omul care a fost si va ramane in sufletele noastre mereu tanar: unicul Florian Pittis).

Bunele maniere 1. Despre nesimtire.

Nesimtitii sunt personaje omniprezente in vietile noastre. Sunt fara indoiala o caracteristica a societatii de azi. Ii gasim in diverse "forme de agregare", barbati, femei, tineri, batrani, nu conteaza. Sigur i-ati intalnit cel putin de cateva ori in viata. Daca nu, va felicit, inseamna ca sunteti o persoana cu adevarat norocoasa. Desi... este aproape imposibil sa nu fi intalnit unul care sa uite sa traga apa la buda, de exemplu, sau sa treceti pe langa cineva, si in acea secunda fatidica, sa slobozeasca o duhoare de usturoi, combinata cu ceapa, si desigur, asezonat cu un ragait pe masura. Sau, nu s-a bagat nimeni in fata voastra la coada, ignorandu-va pe voi si pe cele 'enspe mii de persoane care erau inaintea voastra? Sau... o chestie ce mi s-a intamplat foarte recent: unul din acea "specie", in masina si-a infipt ghearele in claxon timp de vreo 10 min, aproape incontinuu, nimic "rau", doar ca omu' claxona degeaba, ca era 6 diminteata. In fine... chiar nu ati "gustat" din traficul din Bucuresti, de exemplu? E ca o gradina zoologica in care predomina aceste primate.

Am observat ca se duc diverse campanii media pentru a indemna lumea sa duca o viata mai sanatoasa. Dar, de exemplu, un afis cu: "Pentru binele dvs si al celor din jur, va rugam: GANDITI!", sau "Invatati, invatati, invatati sa va purtati." nu am vazut inca... si cred ca o sa mor, si nu o sa vad asa ceva. Si chiar e nevoie de asa ceva, mult mai mult decat e nevoie de exemplu de "Evitati consumul excesiv de sare, zahar si grasimi." ce naiba... doar nu mananc un drob de sare cu juma' de borcan cu untura. Sa fim seriosi. Astea le zic toti nutritionsitii, dar sa iti zica cineva cum sa te porti in societate... neah... in nici un caz, mai ales dupa o anumita varsta (celebra vorba cu "Cei 7 ani de acasa.").

In fine... daca nu i-ati intalnit, va mai felicit odata. Eu incerc sa ii "tolerez", cu multa indiferenta.

P.S.: Uneori nesimtirea se transforma in blasfemie: vezi cazul hotilor care au furat moastele sf Haralambie din biserica Sf. Constantin din Braila.

A.B.

Trist...

De ce trist?

Pentru ca in Braila, municipalitatea a decis sa se reamenajeze spatiul verde din centrul istoric (de pe Mihai Eminescu, mai precis) prin construirea unui drum asfaltat. Dupa ce ca ducem lipsa de spatii verzi, ne batem joc de ce avem. In plus, decat sa strice spatiul verde, cu banii aia mai bine ar fi amenajat alte spatii noi.

Trist pentru ca la concertul Rolling Stones s-a interzis accesul cu bauturi, aduse din afara, iar cele ce au fost de vanzare acolo au fost insuficiente, aparand diversi speculanti care cereau pentru un pahar cu apa cateva sute de mii de lei vechi.

Trist pentru ca cineva mi-a furat o lucrare de pe deviantart si incearca sa o vanda pe yahoo. Trist e ca pana acum, yahoo nu a luat nicio masura, desi a fost informat.

Trist pentru ca in loc sa anunte tarile invecinate si sa ia masuri urgent, Ucraina a preferat sa musamalizeze accidentul chimic, soldat cu un nor toxic.

Trist din cauza caniculei, care nu te lasa sa iti vezi de treburi si pentru ca ajung batrani sa moara din cauza asta.

Trist pentru ca e o tara trista, in care aspectele pozitive sunt prea putine si de-a dreptul insuficiente pentru a ridica moralul.

Totusi... sa zambim. Maine poate fi mai rau.