De fiecare data cand ma urc intr-un mijloc de transport in comun (fie el subteran sau terestru), ma izbesc de un val de nesimtire din partea celorlalti calatori. In special e vorba de acele persoane care se posteaza in fata usii, pentru a fi siguri ca au timp sa coboare. Si, intr-adevar, oamenii isi propun sa stea acolo in ciuda faptului ca statia unde trebuie sa coboare este tocmai la celalalt capat al orasului. Unde mai pui ca multi dintre ei stau acolo nemiscati, ca niste statui, ignorandu-i pe ceilalti calatori.
Ieri asteptam metroul la "Semanatoarea". Ora era trecuta de pranz si cu toate acestea, era neasteptat de multa lume pe peron (chiar daca trenul intarziase). Intr-un final ajunge in statie garnitura de metrou, cu viteza melcului si se deschid usile... lumea, se inghesuie sa intre, iar la usa in fata careia ma asezasem, am observat ca accesul se facea numai pe jumatate din spatiul usii, deoarece, cealalta jumatate era ocupata de una din aceste "statui", care, a devenit iritata cand am rugat-o sa se dea la o parte, ca sa putem urca cu totii...
Si cazurile de genul asta nu sunt singulare. Imi aduc aminte ca in prima zi a festivalului B-EST , am fost trebuit sa fug de la Marriott (unde se desfasura conferinta de presa a lui Nikita Mikhalkov) la Scala pentru a pune la punct ultimele detalii ("ostilitatile" la Scala incepeau la ora 19.00, iar eu am ajuns acolo la 18.30 si mi-au trebuit vreo 5 minute ca sa intru in cinematograf din cauza multimii care statea acolo nemiscata, cu toate ca le aratam ecusonul pe care scria mare "STAFF").
In continuare sper sa se intample o minune si sa scape toti de spiritul asta de stana de piatra, si, desigur de spiritul de turma...
Pana atunci, ne straduim sa supravietuim...
